Tag

Grecia

Browsing

Lista de hoteluri pe care v-o propun nu este un top aşa cum se cuvine. Pentru că am amestecat palace-uri şi hoteluri de reţea, 4 şi 5 stele, după cum m-au mânat nostalgia şi amintirile. Luaţi-l drept un top sentimental, mai degrabă decât unul turistic. Dacă aveţi drum prin regiunile şi oraşele respective, nu ezitaţi. Pe oricare dintre hotelurile acestea l-aţi alege, nu veţi avea surprize neplăcute. 5. Hilton Budapesta Pentru tot românul care şi-a petrecut o parte din ultimul sfert de veac străbătând Europa cu maşina, Hilton Budapesta a fost şi rămâne un popas ideal pe drumul către Vest. După 10 – 12 ore pe şosele, în special româneşti, înţesate cu camioane, gropi, căruţe, beţivi împleticiţi, vaci, câini, bătrâne cocoşate sub legături de surcele şi curbe fără vizibilitate, eşti rupt. Vezi triplu şi eşti umflat cu băuturi gazoase, chips-uri şi altele asemenea, cumpărate bezmetic de prin benzinării. Tot ce…

Acum câţiva ani, ne-am petrecut o săptămână în acest orăşel fantastic din Epir, în nord-vestul Greciei, pe lângă Preveza şi Igoumenitsa. Aşa cum fac de obicei, în astfel de situaţii, m-am documentat temeinic înainte de ajunge – nu de alta, dar asta îţi oferă nu doar o perspectivă interesantă asupra locurilor pe care urmează să le vezi, dar şi o înţelegere mai rapidă a „decorului” pe care, turist modern şi grăbit, urmează să îl ai în vacanţa ta leneşă, la soare. Am ajuns la Parga cu maşina, după un drum extenuant şi aproape fără pauză, pe o autostradă care – după sute de kilometri într-un decor prăfuit şi plicticos – trece într-o succesiune de zeci de tuneluri (not my favourite thing). Una peste alta, sunt cam 1055 km (cam jumătate pe autostradă), deci vreo 14 – 15 ore de mers. Celor care s-au lăsat cuprinşi de deznădejde citind cât e de…

Am plecat. Ca in fiecare an, Grecia.  Am mancat, am inotat, am dormit, am zacut, iar am mancat. Iar am dormit.  Intre timp, am cautat semnele crizei grecesti.  Le-am gasit: anemice.  Cate un bon fiscal pe ici, pe colo, cate o pravalie ori o benzinarie inchisa, ceva mai multe panouri pentru vanzari de case si terenuri.  Cam atat.  In rest, sirtaki la greu. De la distanta, mi se parea mai grava situatia cu Cruduta molestata de Costea decat criza greceasca.  Despre ailalta criza romaneasca nu mai spun – am ignorat-o, ca sa nu imi stric digestia de boa constrictor. Serviciile grecesti, cum le stiam.  De cele mai multe ori excelente, cateodata rizibile. Exemplul 1 Resort de 4 stele, pe coasta de vest a Greciei.  Rezervor defect la closet, susurand non-stop.  Sunat receptie, cerut instalator reparat defectiune.  Da, da, vine imediat! Asteptat ore.  24 ore.  Insomnie pe fond de izvorakis.  Sunat…

Dupa nenumarate vacante de vara in Grecia, am decis sa mergem in … Grecia. De unde – ca de obicei – am venit cu provizii de mirodenii, ulei de masline, lapte condensat, vin alb si sec Ametysthos Domaine Lazaridi (excelent) si mult iaurt de oaie, din cel cu crusta groasa si grasa.  Plus prajiturile de rigoare, colectate disciplinat de prietena grecoaica cu ochi verzi, de pisica. Mancare – multa.  Kile in plus – doua, ca in fiecare an. 🙂 Mai jos, o multime de farfurii si castroane cu bunatati, pozate prin diverse taverne.

Bine ca v-am gasit! M-am intors de la fata lu’ mama locului crizei.  And all seems to be well. De intors ma intorsei, da’ sa va spun mai intai cum ma dusei.  Plecaram noi ca tot romanul diligent cu noaptea in cap, sa tot fi fost patru dimineata. Nu ajunseram prea departe, doar pana pe Soseaua Giurgiului.  Unde, pana sa depasim mirobolanta iesire pazita de doua fortaretze rrome, facuram ditamai pana.  Cica intr-o piatra de caldaram.  Si mai cica nu exista in Bucuresti (si nici pe traseul pana la frontiera de sud) vulcanizare ori service care sa functioneze la o asemenea ora.  Pana o facuram in singura balta noroioasa din zona.  Suruburile alea de la roata nu puturam sa le desfacem nici dupa ce ne bagaram sub masinoi (a se nota ca mi-am sacrificat in acest nobil scop frumoasa mea rogojina de plaja). Sunaram la ACR, sunaram la diversi cetateni…

Soarele e anemic.  Cu dinti.  Nu esti bronzat, nu esti in short si nu ai aparatul de fotografiat atarnat de gat.  Timpul e prea scurt, momentele de respiro inghesuite printre discutii despre target-uri si tigari fumate in frigul din fata hotelui. Gazdele vor sa te si distreze intre doua Power Point-uri. E un oras pe care l-ai mai vazut fara sa-l vezi cu adevarat.  Ai mai facut cumparaturi pe Ermou, ai mancat in restaurante jumulitoare de turisti de prin Plaka si Monastiraki, te-ai mai distrat la schimbarea garzii din fata Parlamentului. Te urci docil in autocar, faci glume multinationale, iti scoti din buzunar telefonul just in case, pentru cine stie ce instantaneu de exceptie.  Si pornesti.  Nu esti in mare dispozitie, creierul iti tot fuge in alte directii  – tocmai ai aflat ce vanzari trebuie sa faci in anul asta nenorocit, de criza. Mamutul de bus se misca milimetric in…

Toti cei care ma cunosc stiu ca sunt innebunita dupa vacantele in Grecia.  Imi plac locurile, imi plac oamenii, imi place mancarea.  Intamplator, cunosc societatea greceasca si din alte rezoane: prietenii de o viata, relatii de afaceri, povesti de familie.  Din toate motivele enumerate, articolul din Vanity Fair pe care l-am citit recent  – ‘Beware of Greeks Bearing Bonds’ – m-a intors pe dos.  Pentru ca stiu ca totul e adevarat.  Pentru ca stiu ca suntem foarte aproape de ceea s-a intamplat si se intampla in Grecia. O societate in care neplata taxelor e sport national.  Coruptie, superficialitate, minciuna, invidie. O clasa politica manipuland voios si inconstient statisticile si jongland cu cifrele raportate institutiilor europene.  Lipsa de coagulare sociala, dispret pentru efortul comun, grandomanie si condescendenta fata de cumpatare si planificare.  Un sector public hipertrofiat, lacom si ineficient.  Institutii religioase (in acest caz, manastirea Vatopaidi si speculatiile ei imobiliare) amestecate…

Dupa primele pranzuri si cine exagerate, in care am indesat in noi ca disperatii gavros (pestisorii aia mici, dati prin faina cu mirodenii si prajiti pana cand crantzane in dinti precum semintele), horta (niste frunze verzi si usor amarui, fierte si servite cu ulei de masline si lamaie), calamar umplut cu branza sau caracatita la gratar, am inceput sa scormonim prin meniuri dupa … altceva.  Stiti senzatia aia, cand te-ai plictisit de bine si vrei si mai bine? Ei, intr-o astfel de stare si moment am redescoperit pe lista lui Dimitri de la ‘Stavros’ ardeii astia capia – florini le zice in greceste – umpluti cu feta si rosii, stropiti cu putin ulei de masline si dati la cuptor. ‘Stavros’ e taverna cu care ne incepem orice vizita in Grecia, iar Dimitri e baiatul proprietarului.  Blazat si coafat ca un actor din ‘Troia’, Dimitri transporta neincetat  – peste straduta care…

Doua lucruri am re-invatat in vacanta asta: 01.  ca nicio greva nu e greva adevarata in Balcani; 02.  ca programele postului TVR International nu sunt despre Romania. Mai intai, chestiunea grevei.  De cum am aflat despre greva benzinei grecesti, am luat foc, ca sa fac o gluma cam sovietica. Stiindu-i pe greci iuti la manie si de cocktailuri Molotov aruncatori, am inceput sa ne ingrijoram si sa ne dam cu presupusul cum vom ajunge noi acasa.  Ma rog, nu m-ar fi deranjat o prelungire fortata a vacantei – asa, de vreo doi ani – dar asta e alta poveste.  Dupa aproximativ juma’ de zi de la declansarea grevei si dupa derularea a multiple scenarii catastrofal-romanesti (cum ar fi: ‘ce ne facem noi daca nu mai poate veni vidanja la hotelul in care locuim?’), s-a gasit un prieten, care a sunat un alt prieten grec si care ne-a trimis la benzinaria…

Imi umplu zilnic tolba cu noi retete.  Zac, mananc, dorm si iar zac si iar dorm si iar mananc.  As mai putea-o duce asa vreo cateva saptamani.  Se pare ca si benzinarii greci sunt de aceeasi parere, intrucat au decis sa intre in greva pe termen nelimitat.  De unde litoralul asta forfotea cu lume care se preumbla de colo-colo, dintr-un golfulet in alt golfulet si de pe o plaja superba pe alta, acum e liniste si pace.  Tot turistul rezonabil, care mai are ceva gazolina in rezervor pentru intoarcerea acasa, a tras masina pe dreapta si se rezuma la excursii per pedes.  Bineinteles, pentru ca suntem in Balcani, grevele se mai ajusteaza la nivel personal – prietenul nostru care are o taverna intr-un golf are si un var cu o statie de benzina.  Care mai da, mai pe sest, mai pe fata, ceva carburant unor prieteni.  Sau prietenilor unor prieteni.…