Aşa o vreme urâtă afară, atâta ploaie, că am simţit nevoia, răsfoind un album de artă să îmi amintesc de ceva ce am scris acum multă, multă vreme, într-o vară petrecută pe marginea unui lac.
e o iarbă care seamănă cu liniştea
şi fructe calde-coapte se rostogolesc
către palmele lor.
nu le poţi închide trupurile în linii,
nu le poţi desena râsul din umeri,
arcuirea răcoroasă din braţe
şi respiraţia apei pe piele,
mişcarea părului lor.
priveşte-le, deci, căci nu va rămâne
decât iluzia unui peisaj populat cu femei,
conturul unui titlu.
Rog să vină vara, de urgenţă! 🙂
Foto: Pierre Auguste Renoir – „Femei in bluze albastre”
