Ieri a fost o zi grea, iar azi urma una la fel de complicata. Ziua de ieri a fost grea pentru ca – sa ma scuze bastinasii – a trebuit sa fac mai multe drumuri in cartierul Militari. Cu parere de rau, insa e una dintre cele mai aglomerat-dezordonat-cenusii zone ale orasului, cel putin la strada principala. Nici urma de vreo renovare a fatadelor comunistoide (oare ce-o pazi primarul local, care pare sa se fi grijit doar de panourile pe care si-a scrijelit numele intru posteritate imediata?), niste guri de metrou ruginite, aducand cu intrarile in abataj, spatii verzi lipsa si o insiruire turceasca de pravalii pestrite. Asta a fost ieri.
Azi aveam iar niste trebi matinale, asa ca m-am gandit sa-mi incarc zdravan bateriile inainte de a purcede. French toast-ul, va sa zica friganelele autohtone with a twist, este unul dintre preferatele mele la micul dejun. I-am mai pus ceva pe-alaturi, ca sa nu fiu acuzata ca nu mi-am mancat cota de vitamine si fibre pe ziua asta.
Ingrediente (pentru o persoana modesta, asa ca mine 🙂 )
3 felii de toast integral, carora le tai coaja
1 ou batut
3 linguri de lapte
2 lingurite de zahar brun
1 varf de cutit de scortisoara pulbere
putin unt, pentru tigaie
Pentru fructe
1 piersica medie, cu samburele scos, taiata in felii
2 prune mici, cu samburele scos, de asemenea feliate
putin unt
1 lingurita zahar brun
sirop de artar, pentru servit si eventual o cupa de inghetata de vanilie ori ceva frisca batuta (daca mananci toast-ul la brunch)
Intr-un castron, bate oul, laptele, zaharul si scortisoara.
Pune la incins o tigaie de teflon, unsa cu putin unt.
Inmoaie pe rand, pe ambele fete, feliile de toast in oul batut cu lapte si zahar. Lasa felia cateva secunde in compozitia asta, ca sa absoarba din ea in tot miezul, fara a se fleoscai complet. De cum e felia bine inmuiata, pune-o in tigaia incinsa si frige-o pana devine aurie pe ambele parti. Ia feliile de toast de pe foc si tine-le la cald.
Intr-o craticioara, pune de-a valma feliile de fructe, untul si zaharul. Amesteca usor si lasa pe foc mediu, pana cand fructele se scalda intr-un sos gros, auriu si parfumat.
Serveste fructele fierbinti, alaturi de feliile de toast. Toarna deasupra sirop de artar – eu aici sunt de principiul ‘ mai bine prea mult decat prea putin!’. In caz de nespusa nerusinare, poti aseza deasupra un linguroi de frisca dulce bine batuta ori ceva inghetata de vanilie. Cum era vorba de mic dejun, mie mi-a fost frica sa nu mi se umfle galcile, asa ca am pastrat inghetata pentru pranz. Dupa asa un start energizant, m-am miscat precum Speedy Gonzales si mai am si acum resurse – dovada ca toata casa isi face siesta, in timp ce eu stau si scriu prostii despre Militari pe blog.
13 Comments
sunt leonard doroftei si tocmai beau o vodca la piticugras in sufragerie.
strasnice vorbe ziceti doamna! dimineata invinetesc 3 fructe si ma simt cam pion! dar as zice ca nimic nu se compara cu cartofii prajiti! respect!
sau cu berea cu lapte! 🙂
sunt nevasta lu leonard doroftei si tocmai spal pahare in bucataria lu piticugras.
recomand un actimel peste fructele alea oparite. si cartofi prajiti, evident.
si niste furazolidon, dna Doroftei! 🙂
E mic-dejunul meu preferat! 😀
si al meu – besides pancakes 🙂
arată bine, dragă zână. mic dejun de campion, cu sau fără leonard doroftei 🙂
Tin sa raportez ca simbata seara dupa ce ti-am citit minunea de post m-am dus direct in cora sa iau lapte de soia si oua si unt si-am executat 4 bucati de friganele subtirele, moi si parfumate, ah ce mi-au mai placut.
Asadarm iti foarte multumesc!
asadar, cu placere! 🙂
ar trebui sa ma trezesc cu vreo doua ceasuri mai devreme ca sa apuc termin si de facut si de mancat asa bunatati. cum sunt o lenesa…plec nemancata de-acasa. da,da,da, stiu ca nu-i sanatos. o sa incerc intr-o dimineata ploioasa de week-end autumnal ca doar o piersica si (mai ales) doua prune se mai gasesc. citesc cu mare placere si interes postarile tale si am o intrebare: de ce lucrurile par asa de simple cand le explica altcineva?! vreau sa spun ca nu mi-au iesit ca-n pozele tale, draga zana, muuulte retete…
coralie, esecurile nu trebuie sa te descurajeze. nici Zana nu s-a nascut invatata, ba din contra. singurul secret: perseverenta! pozele sunt oarecum irelevante, gustul e mult mai important 🙂
astept si tot astept sa devin zana! atunci si perseverenta si gustul se vor acutiza!
Coralie, only practice makes you perfect! 🙂