Ca şi atunci când ai un copil, creşterea unui animal mic şi incredibil de fluffy implică nu doar distracţie, ci şi responsabilitate. Odată stabilită rutina papa-caca-pipi şi depăşite primele lecţii, în aceeaşi măsură adorabile şi stresante, de arte marţiale, stăpânul de pisică începător se aşteaptă la instalarea unei rutine armonioase şi paşnice.
Dar nu. Nicidecum. De parcă ar avea un copil preşcolar, pisi-masterul va constata că a venit deja vremea înscrierii la grădiniţă. Cu activităţi opţionale cu tot. Dintre acestea aş aminti aici doar două: canto şi alpinismul.
Canto-ul este una dintre pasiunile de o viaţă pentru o pisică adevărată. După minusculele „miau”-uri de bebe, care topeau inima întregii asistenţe, felina domestică va dezvolta un repertoriu vast, pe care îl va exersa de câte ori are prilejul .
Pentru debut, va fi aleasă binecunoscuta „arie a milogelii”. Ori de câte ori pisicul va fi evacuat cu de-a sila în afara perimetrului în care se află unul dintre stăpâni, acesta va interpreta, cu patos, partitura menţionată anterior. Miau-ul cel mic va deveni, dintr-o dată, miorlau-ul cel mare şi nesfârşit. Jale, tânguire, suferinţă, durere, tortură pură – asta ai senzaţia că se petrece de cealaltă parte a uşii, atunci când dai o pisică afară din dormitor. La început, naiv fiind, vei ieşi imediat, să vezi cine o chinuie în asemenea hal. Ştiţi cât îi trebuie unei pisici mici ca să se strecore printre picioarele tale, dacă ai întredeschis uşa preţ de câţiva centimetri? Nu ştiţi şi nici nu veţi afla, pentru că nu există o unitate de măsură capabilă să redea, cu adevărat, respectiva viteză!
A doua piece de resistance a unei felis catus care se respectă este trilul. Da, aţi citit bine. Nu, nu avem canar, vă asigur. Trilul pisicesc este înălţător, dulce şi plin de optimism. Ce îl declanşează? Tot felul de lucruri. Să zicem că pisica ta a găsit un şerveţel mototolit (dacă e unul în care cineva şi-a suflat nasul, cu atât mai bine). Sau că afară, pe iarbă, o vrabie se plimbă neştiutoare. Ori că şoarecele de jucărie mov, din sfoară aspră, a fost redescoperit, ca prin miracol, după un bufet. Aleluia! Un cântec vesel să cântăm: „Mprrrrrrrrr! Mprrrrrrr! Mprrrrrrrrr!”. Greu de redat în scris un tril al lui Spice The Cat, dar cam aşa sună. Neapărat, cu câteva acute de voioşie la final.
Cel mai simpatic exerciţiu vocal al pisicii noastre se încadrează, însă, în capitolul „vocalize pentru muscă”. Sau ţânţar sau libelulă sau orice altă insectă înaripată. Chiar dacă respectiva gâză este de neatins şi se află de partea cealaltă a unui geam, ritualul va fi acelaşi. 1. Privirea fixă, hipnotizată, pupilele liniare. 2. Coada brusc ţeapănă, începând apoi să penduleze, din vârf, în ritm de metronom. 3. Un clănţănit de dinţi mici, acompaniat de un fel de pârâit teribil de amuzant. De parcă ar încerca să comunice cu musca pe limba ei. Nimic inocent în ritualul ăsta, căci – după trei mini-salturi şi două lăbuţe bine plasate, respectiva muscă nu mai este decât un trofeu mort, bun de depus pe altarul iubirii faţă de stăpân.
A doua activitate favorită a felinei preşcolare este, cum spuneam, alpinismul. Pentru început, sunt de preferat, pentru căţărare, suporturile moi. Materialele textile şi, ideal, pielea de om. Se procedează cu precauţie. Se aşteaptă ca respectivul om, posesor al pielii, să se adâncească într-o activitate oarecare: lucrul pe computer, pregătirea mesei în bucătărie, urmărirea serialului preferat la televizor. Se avansează, în poziţia târâş – tupilat, fără cel mai mic sunet de avertizare. Se ajunge lângă piciorul de stăpân. Se trage sufletul. Se sare şi, în cădere, se ancorează zdravăn ghearele în pantalonii şi / sau pielea stăpânului. Se rezistă la smuciturile isterice ale victimei. O felină profi nu se va lăsa impresionată de icnituri şi nici de lacrimi. Doar la semnalul sonor furibund „Dă-te jossss, cretină micăăăă!”, se va descinde elastic pe podea – ca Nadia Comăneci la Montreal – şi se vor aşteapta aplauzele.
Ulterior, când personalul umanoid, care deserveşte locuinţa felinei, a devenit mai suspicios la apropierea acesteia, se va trece la alpinismul pe suprafeţe dure – uşi şi sertare, mânere de uşi şi sertare, uşi de maşină de spălat, frigider şi alte electrocasnice mari. Se va exersa intens săritură cu bătaie, de pe o piesă de mobilier pe alta. În cazul în care aprecierea distanţelor a fost greşită, sunt admise, pentru aterizarea de urgenţă, suporturile moi, de tip draperie sau perdea.
Cam atât, pentru azi, despre activităţile extracurriculare la pisicile mici. În episodul următor, mai multe despre subiectele din trunchiul principal de studiu: somnul şi haleala.
