Weekend de septembrie la Versailles. Gradinile sunt insorite si inca verzi. Langa alei largi si umbroase, pajistile vaste sunt populate de oi blajine si cai solizi, bine ingrijiti. Aproape ca iti vine sa te uiti in jur si sa o cauti pe Marie Antoinette, costumata in pastorita de opereta. In zare, printre copacii impecabil tunsi, se intrevad liniile regale ale Palatului si arcadele gratioase ale Marelui Trianon.
O multime de parizieni par sa fi decis ca e o zi perfecta pentru plimbare. Doua copile cu rochite cadrilate, bretoane perfecte si pantofi de lac sar coarda sub privirile blande ale parintilor. Totul respira tihna. Toneta cu inghetata ‘artizanala’ a adunat o coada apreciabila. In afara de noi si de cativa turisti japonezi agitati, restul lumii pare ca isi ia tot timpul din lume pentru a decide ce aroma de sorbet prefera. Patronul, jovial si pedant, explica in detaliu reteta sa de inghetata ‘au lait de brebis’.
Molipsiti de calmul imperturbabil din jurul nostru, ne intoarcem in pas agale catre hotel. Trianon Palace & Spa, unde in 1919 au fost trasate ideile de baza ale Tratatului de la Versailles, are tot ceea ce ii trebuie pentru a-si justifica istoria indelungata: vedere spre marile gradini, design interior de exceptie, un centru de tratamente Guerlain si nu numai atit.
Pentru gourmets, Trianon Palace a devenit adresa de referinta si datorita primului restaurant deschis de Gordon Ramsay in Franta. Atunci cind am aflat de existenta sa, am devenit extrem de curioasa: cum este oare primit un chef de alta nationalitate, fie el si unul celebru, in patria stelelor Michelin? Intr-un interviu acordat cu putin timp inainte de deschidere, Ramsay declara ca aceasta este piatra sa de incercare, caci Franta ramine locul unde orice mare chef vrea sa reuseasca. Totodata, el se inclina in fata calitatii si diversitatii ingredientelor locale, pe care isi propunea sa le puna in valoare in stilul sau personal, asezonat cu un strop de umor british.
“Gordon Ramsay au Trianon” este o locatie complexa. Cele trei ‘compartimente’ iti ofera, fiecare, o experienta aparte. O zona cu doar 10 mese este rezervata meniurilor exclusive. Mari canapele albe, spectaculoase si confortabile te fac sa anticipezi placerile culinare. Treci apoi in zona de braserie, La Veranda, cu cele 120 de locuri ale sale. Ferestrele uriase, deschise catre verdeata, ii confera un spirit convivial, aerisit si relaxat. Undeva, dupa un zid-paravan, sta ascuns adevaratul secret: marea table de chef. Aici, pana la 8 persoane se pot delecta cu un lung menu degustation si cu privelistea fascinanta si directa asupra agitatei bucatarii.
Cum soarele este inca prezent la datorie, alegem o masa in braserie. Meniul este succint, insa abunda in propuneri interesante. Pentru antreuri, alegem tema ‘acvatica’: calamar umplut cu tempura de calamar si sos picant de rosii plus un gazpacho insotit de tartar de homar. La felul principal, devenim cu adevarat carnivori si optam pentru un imens antricot, cu cartofi, salata si sos bearnez. Ne binedispunem cu cite un pahar de Chablis si ne pregatim pentru festin, gustand delicioase painici parfumate cu rozmarin si cimbru, unse din belsug cu untul incredibil de bun.
Antreurile sosesc si sunt splendide. Calamarul se topeste in gura, in contrastul cel mai placut cu inelele de tempura, rumene si crocante. Combinatia de gazpacho si tartar de homar este proaspata, racoroasa, estivala. Cit despre antricotul care urmeaza, ce as putea spune? Atunci cind vii dintr-un loc in care carnea de vita este sinonima cu ‘tare’ si ‘atos’, feliile subtiri, dar suculente de antricot, presarate cu sare de mare, sunt adevarata mana cereasca. Cartofii noi, trasi in unt – adevaratii roasted potatoes din Albion – au o aroma care imi aduce aminte de nuci si de scortisoara. Sosul bearnez este usor, aproape spumos – atit de departe de textura greoaie si unsuroasa care m-a chinuit in multe alte restaurante. Categoric, echipa lui Gordon Ramsay la Trianon a reusit sa faca dreptate ingredientelor frantuzesti, dand meniului clasic de braserie un twist usor excentric si foarte britanic.
Inainte de desert (un crème brulee incununat de fructe rosii pregatite in trei feluri, plus cafeaua de rigoare), apuc sa schimb cateva vorbe cu bucatarul sef, Simone Zanini. Tanar, relaxat si deschis, Simone lucreaza de 12 ani cu Gordon Ramsay, pe care il apreciaza tocmai pentru ca este atit de riguros. Complimentele pe care i le fac atrag dupa ele explicatii amanuntite – se vede clar cit este de pasionat de ceea ce face. Imi arata, cu mandrie, imensa sa bucatarie, in care o duzina de oameni se agita extrem de eficient.
Criticii francezi, ca si clientela, ramin inca impartiti – asa cum era si de asteptat, in contextul in care Gordon Ramsay, cu ale sale zece stele Michelin, este un challenger important pentru Ducasse si Robuchon. Cu toate acestea, nici chiar cei mai impatimiti nu par a putea sa-l desfiinteze complet pe incapatanatul scotian. Privita de la Bucuresti, dezbaterea are loc in straturile extrem de rarefiate ale inaltei gastronomii, de care suntem, deocamdata, departe. Si asta – cred eu – nu neaparat din cauza absentei unor bucatari de exceptie, ci mai ales din cauza ingredientelor si a respectului pentru calitatea acestor ingrediente. A bon entendeur, salut!
Gordon Ramsay au Trianon
1, Boulevard de la Reine,78000 Versailles
Rezervari la telefon: 00 33 1 30 84 5555
E-mail: trianon@gordonramsay.com
Material publicat in revista ‘La Cucina’
