Cu zapuseala asta aiurita, am simtit nevoia sa bem ceva rece si acrisor, sa ne mai remontam si sa ne mai racorim. Am dat o raita prin gradina si am recoltat o multime de ierburi parfumate: menta, roinitza (melisa) si cimbrisor. In frigider, aveam portocale si lamai cu duiumul.
Intr-un bol, am frecat menta tocata cu zahar brun. Am turnat deasupra niste apa si am amestecat bine, dupa care am turnat in sticla. Sucul de la patru portocale si din nou apa rece – gata, aveam o ‘portocalada’ cu menta de nota zece.
Miere de salcam, roinita si cimbrisor tocate marunt, zeama de la trei lamai serioase si apa rece cat cuprinde – inca o cana, plina ochi cu limonada ! Amandoua la frigider, cine a vrut si-a pus si gheata in pahar. Cel mai nehotarat membru al familiei a incercat si varianta combinata: juma’ de pahar portocale, juma’ lamai. Zice, lingandu-se pe mustati, ca a fost buuuuun!
3 Comments
Ufff, merge după bere? Dacă nu, păstrează-mi o cisternă cu limonadă d-asta până mâine. Mă știi că-s setos 🙂
Iti pastrez, ce sa fac, pot eu sa te refuz pe tine? 🙂 Desi vad ca se bea cu viteza luminii – maine tre’ sa mai iau portocale si lamai 🙂
Exact aceeasi intrebare vroiam să pun şi eo! iar mi-a suflat-o Ghe! Zâno pot să bag mâna-n foc că asta e o reţetă care vine din imaginaţia ta bogată! Chiar că eşti o zână! Nu-ţi mai spun că iar îmi plouă-n gură….