În destinul fiecărui om care găteşte există întâlniri cu reţete perfecte. Găseşti o mâncare ori un desert care arată bine în cartea de bucate ori pe internet. Pofteşti, te entuziasmezi, îţi cumperi şi îţi pregăteşti toate cele necesare, apoi te pui pe treabă. La final, vorba unui banc celebru, ai trei posibilităţi: a. să fi descoperit una dintre aceste reţete de zile mari; b. să ai parte de un eşec colosal, din acela cu surle, trâmbiţe şi artificiii; c. să rezulte ceva din categoria „”mneah, mă rog, merge”. Cu reţeta asta de prăjitură am tras lozul câştigător din multiple motive. Aveam prin frigider şi prin cămară toate ingredientele (cireşele sunt omniprezente la noi, în această parte a anului, iar laptele bătut este una dintre preferinţele mele), aşadar nu necesită excursii şi investiţii în tot felul de rarităţi. E simplă şi rapidă. Arată senzaţional – nu în stilul „prăjitură cu turnuleţe de frişcă din lapte de inorog, fire de iarbă din marţipan şi dantelă de ciocolată cu model de Bruges”, ci mai degrabă healty, not şo healthy şi „cum poate să arate, îmi vine să muşc din display în secunda asta”). De gust, ce să mai vorbim – crusta aia de zahăr caramelizat şi unt, cu cireşele uşor glasate, plus blatul pufos şi nu exagerat de dulce, pe jumătate îmbibat cu sirop dulce-acrişor e super-extra-ultra miam miam.
Dar vorba lungă este nu doar sărăcia omului, ci şi pierderea de timp preţios, timp în care se poate pregăti această prăjitură.
Reţeta completă aici.
Mai jos, ilustraţie care sper că este convingătoare. 🙂
