Tag

reteta usoara

Browsing

Se ia o cură de slăbire. Se examinează. Se exclamă „pffuaaaiii!” (tehnica nu este simplă – trebuie acumulată multă frustrare, pentru că aerul să fie proiectat cu putere în exterior, exprimând dispreţ superior şi bravadă). Se dă la naiba. Se începe pregătirea frenetică a unei reţete cu ciocolată, care să demonstreze că subiectul nu se teme de provocări. Pe parcurs, se încearcă sufocarea sentimentului de vinovăţie care se furişează, parşiv, în minte. Se mimează alegerea matură, conştientă: nu brownies decadente, cu mult unt sau smântână, ci o prăjitură „light”, cu ciocolată şi ulei de măsline, plină de antioxidanţi şi acizi graşi sănătoşi. Se ignoră cele 200g zahăr, pentru că sunt, nu-i aşa, în cea mai mare parte reprezentate de varianta brună, nerafinată. Se prepară. Se mănâncă. Şi se trăieşte cu consecinţele propriilor fapte delicioase. Ingrediente 170g ciocolată neagră, cel puţin 75% cacao, ruptă în bucăţi mici 4 ouă, gălbenuşurile separate…

Îmi plăcea să îl mănânc la restaurant. Nu îl gătisem niciodată. Aveam o idee aiurită, conform căreia e complicat de pregătit. Cât m-am înşelat! E unul dintre peştii uşor de preparat şi delicioşi, demni de un împărat, după cum zice şi poetul antic Juvenal, în al său „The Emperor’s Turbot”: “This, for a private table far too great, Accept, and sumptuously your genius treat; Haste to unload your stomach, and devour A turbot, destined to this happy hour. I sought him not; he marked the toils I set, And rushed, a willing victim, to my net.” Trezindu-mă, fără înştiinţare prealabilă, cu un calcan de vreo 2 kilograme pe blatul din bucătărie, m-am văzut nevoită să mă documentez în regim de urgenţă şi să îl pun, în timp record, pe masă, pentru vreo 8 – 10 musafiri. Ingrediente 1 calcan de circa 2 kilograme, curăţat ulei de măsline felii de lămâie,…

În destinul fiecărui om care găteşte există întâlniri cu reţete perfecte. Găseşti o mâncare ori un desert care arată bine în cartea de bucate ori pe internet. Pofteşti, te entuziasmezi, îţi cumperi şi îţi pregăteşti toate cele necesare, apoi te pui pe treabă. La final, vorba unui banc celebru, ai trei posibilităţi: a. să fi descoperit una dintre aceste reţete de zile mari; b. să ai parte de un eşec colosal, din acela cu surle, trâmbiţe şi artificiii; c. să rezulte ceva din categoria „”mneah, mă rog, merge”. Cu reţeta asta de prăjitură am tras lozul câştigător din multiple motive. Aveam prin frigider şi prin cămară toate ingredientele (cireşele sunt omniprezente la noi, în această parte a anului, iar laptele bătut este una dintre preferinţele mele), aşadar nu necesită excursii şi investiţii în tot felul de rarităţi. E simplă şi rapidă. Arată senzaţional – nu în stilul „prăjitură cu turnuleţe…

În dimineaţa asta, devreme, când am deschis fereastra şi m-a lovit în faţă simunul, am cam înţeles ce ne aşteaptă. O zi de langoare şi de târâială de colo -colo, în speranţa că vine ea, răcoarea, mai pe seară şi ne salvează. Asta, bineînţeles, dacă nu suntem în fericită situaţie că un volum însemnat de apă, stătător sau curgător, să se afle la îndemână, ca să ne mai redea energia şi poftă de viaţă. Şi cum cui pe cui se scoate, mi-am zis că un ceva spicy şi colorat nu are cum să mai strice. În plus, la reţeta asta, arunci ingredientele în cratiţă şi fugi din bucătărie până când e gata. Ingrediente 1 conopidă de circa 1kg, spălată şi desfăcută în bucheţele 1 bucată de ghimbir cam de-un deget, tocată cât mai mărunt 6 linguri de ulei vegetal 2 linguriţe fulgi de chilli 2 linguri seminţe de chimion 2…

Postarea asta va începe cu o chestiune a cărei singură legătură cu mâncare este verbul „a roade”. Dinţolog fiind, păduri cutreieram … pardon, asta e din alt text, eminescian… însă treaba cu dinţologia e aproape la fel de îndepărtată pentru mine ca şi copilăria. Pentru că altfel nu îmi explic cum de am uitat că şi pisoii îşi schimbă dinţii. Şi rod. Tot ce prind. Şi muşcă. Tot ce prind. Sub asediul continuu al pisicii Spice, a cărei ţintă preferată sunt pentru astfel de leisure activities, dar şi sub ameninţarea unui puseu de meteo – apăsare acută, pe bază de precipitaţii, m-am ascuns în bucătărie. Şi am produs ceva care sper să joace rolul de anti-dans al ploii: o supă de vară cu dovlecei şi roşii. Ca să îmi închipui şi eu cum va fi viaţa după ce îi cresc pisicii dinţii definitivi şi vine, tot definitiv, căldura. Ingrediente 2…

Ipoteză: ai cumpărat căpşune. Prea multe. Nu suficient de dulci. Se strică în frigider. E weekend. Îţi e lene. Cum procedezi? Păi, uite-aşa: faci spuma asta delicioasă, care e gata 1-2-3 şi poate fi mâncată în more ways than one. Ingrediente 250g căpşune, spălate, curăţate şi tăiate în cubuleţe 25g zahăr tos 100ml apă 140g marshmallows (dacă sunt mari, taie-i în bucăţele mai mici) 200ml smântână lichidă pentru frişcă Mod de preparare 1. Într-o crăticioara, pune căpşunele, apa şi zahărul tos. La foc potrivit, lasă să fremete până când căpşunele se înmoaie şi pot fi pasate. Ia vasul de pe foc şi, cu o furculiţă, zdrobeşte fructele, astfel încât să obţii un fel de piure. 2. Adaugă bucăţile de marshmallows în crăticioara cu piure de căpşune fierbinte. Amestecă, până când s-au dizolvat complet şi ai o compoziţie spumoasă şi parfumată. În cazul în care s-a răcit prea tare, o mai…

Reţeta o găsiţi aici. Mai jos, o galerie de fotografii cu şi despre aceste gustări perfecte pentru vară. Eu una aş fi apreciat în mod special aceste variante de frozen yogurt, în fiecare început de iulie, când trebuia să organizez ziua copilului meu. (Ce vremuri!). Nu că acuma m-aş da înapoi de la ele – cred că o să am o rezervă permanentă în congelator, pentru situaţii de urgenţă.

Prima reţetă de spumă de căpşune pe care am postat-o datează de prin 2010 şi se afla – bine conservata – pe blogul Simonei Tache. E reţeta clasică românească, cea cu albuşuri de ou şi zahăr. Cea pe care au pregătit-o şi continuă să o pregătească toate mamele, bunicile şi soacrele din România. Va să zică, standardul de aur în domeniu. Pentru că am cumpărat căpşunele nou apărute cu lăcomie şi nu voiam (încă) să fac dulceaţă, a trebuit să improvizez rapid câteva deşerturi de sfârşit de săptămână. Primul e light, nu prea dulce, însă păstrează toată aroma şi parfumul fructelor. Ingrediente (pentru 7 – 8 porţii) 350g căpşuni, spălate şi tăiate în bucăţele 250g brânză ricotta 300g iaurt grecesc gras 3 albuşuri 5 linguri zahăr tos 3 linguri zahăr pudră coajă rasă de lămâie Mod de preparare 1. Într-un robot de bucătărie, mixează împreună căpşunele, brânza ricotta, 3 linguri…

Domnule, eu, când apare conopida cea nouă şi fragedă în piaţă, sunt cuprinsă de o inexplicabilă folie. Tot cumpăr conopidă şi o tot gătesc, timp de vreo săptămână. După asta, uit de respectiva cruciferă până spre toamnă, când cad, din nou, în aceeaşi patimă de 7 zile. M-am întrebat ce o fi chestia asta – singura explicaţie străvezie pe care o găsesc stă într-o întâmplare din vremea când eram gravidă. Era în mai 1989, iar eu aveam dimensiunile unei mici fregate şi mă bălăbăneam ca o raţă printre tarabele din Piaţa Amzei. Ce să vezi? O ţărancă vindea conopidă. Coada la taraba ei ca la Maglavit. Mă aşez printre ultimii şi cei mai lipsiţi de speranţă codaşi (codieri? codaci?). Ţăranca cea vârstnică mă vede, zâmbeşte, se apleacă şi scoate de sub tejghea cea mai mare, albă şi frumoasa conopidă din Sud Estul Europei comuniste. Zice: „Fetiţo, nu mai sta la…

Totul a început cu nişte caimac, cumpărat de la Cuţitul de Aur. A continuat cu o laborioasă investigaţie cu privire la reţetele care folosesc acest ingredient: online, offline – prin cărţile de bucate şi pe la prieteni. Aşa am descoperit katmer-ul, un fel de „clătită” umplută, pregătită de obicei cu fistic, prăjită în tigaie ori rumenită în cuptor, care se porţionează şi se serveşte – se pare – la micul dejun. I se mai spune kattama (în kazahă şi în kirghiză), katlama sau gambir, în mongolă. În afară de fistic, în anumite zone din Turcia , katmer-ul este umplut cu mac, în altele, cu tahini. Este pudrat cu zahăr sau acoperit cu melasă de fructe. Cel mai faimos katmer este cel de Gaziantep, oraş din sud estul Anatoliei, de unde vine – firesc – şi cea mai bună baclava. Pentru că fisticul nesărat şi decojit este rara avis în Bucureşti,…