Cu toate ca se afla sub amenintarea de a se transforma din caleasca in dovleac, va sa zica din gratioasa Zana a Eficientei in uricioasa si cocosata Fee Carabosse (mergeti si vedeti cum sta treaba la cumatrul Charles Perrault, un mare biograf al creaturilor magice), zana noastra nu se da batuta.
Strangand amarnic din dinti, isi aduna fortele si pregateste un quiche asa, mai provensal. Asta ca sa celebreze vara aceea ce inca staruie si sa isi pregateasca sufletul pentru zgribulelile ce vor sa vina.
Ingrediente
1 foaie de aluat fraged de tarta (megaimage)
2 ardei grasi – unul rosh’ si unul galben-verzui – curatati si taiati in fasii
1 dovlecel, curatat si taiat in felii subtiri
2 catei de usturoi, curatati si tocati marunt
1 lingura ulei de masline
1 lingura otet balsamic
sare , piper negru, cimbrisor
2 – 3 rosii potrivite si duuuulci de tot, caci vin din gradina Zanei – si ele taiate in felii
branza feta de capra – 2 – 3 felii grosute, sfaramate cu dintii furculitei
3 oua, batute
200 ml smantana lichida (din cea slaba, cu 15% grasimi)
Dupa buna invatatura de pana acum, pune foaia in forma si inteap-o cu furculita. Presara deasupra un strat de branza de capra – cam jumatate din cantitate.
Pune pe foc potrivit o tigaie cu uleiul – sa se incinga bine. Adauga usturoiul si lasa-l pret de 1 minut. Acum vine ardeiul feliat, care i se alatura si se imprietenesc vreo 2 – 3 minute. Hop si dovlecelul, mai fraged si mai firoscos, care nu e lasat sa se parpaleasca alaturi de restul combinatiei mai mult de 2 minute. Sare, piper negru si cimbrisor de gradina – presarate cu masura. Cand freamata toate cele vesele si le e lumea mai draga, pleosc cu otetul balsamic – sa sfaraie si sa isi lepede aburii, pana cand ramane sos parfumat si siropos. Ia de pe foc si da deoparte – iute, sa se racoreasca in dreptul vreunei ferestre deschise.
Amestecul de legume calite se asterne peste branza din baza de tarta. Rosiile se etaleaza fara graba, precum chinta de cupa.
In castron separat, se bat ouale cu smantana si se asezoneaza. Se toarna si ele in tarta, apoi se presara restul de branza. Se da la cuptor (incins la 200 grade Celsius) cam 30 minute, pana cand e aurie si umflata. Se pune pe masa alaturi de ultimele ierburi de salata din gradina – unele japoneze, usor iuti, pe care le-am plantat in urma cu vreo doua saptamani. Zana ar face aici o plecaciune si v-ar ura pofta buna. Insa se rezuma doar la urare, plecaciunea ar fi prea riscanta. 🙂
12 Comments
Minunat arata! atat de versatil e quiche-ul asta la baza incat punem in el si vara si iarna la gramada.. Cat despre rosiile din gradina Zanei.. sa-i zici ca o invidiez asa, cam maxim !
O cit de buna poate fi!nu te invidiez pt.ce ai in gradina din simplul motiv ca am si eu!Te pup,o feliuta tot as gusta!
va multumesc, dragelor! quiche-ul e un lucru de care m-am innamorat tare – e rapid, gustos, place mai tuturor si te scapa in momentele lipsite de inspiratie.
Fee, si io te invidiu, nu fac quiche, din rezoane de ingrashat, dar le ador. Si, cum deja a zis cineva mai sus, e o chestie atit de versatila, ca oricind te scoate din necaz in 2 timpi si 3 miscari.
Scutura-te si lasa-te de dureri! Mai vioi!
arata ca din cartile de gatit ale lui jamie oliver! am sa incerc aceeasi reteta cu toate ca fac ceva asemanator: fara otet si oua….am sa incerc si asa cum recomandati. cred ca afost delicios
daniella, fara oua nu prea cred ca poti – iti trebuie ceva care sa se lege cu smantana 🙂
Veruscka, m-as scutura, dar mi-e frica! 🙂
minunata quiche, cred ca o sa mai fac si eu mai la iarna incolo,acum mi-e si frica sa respir, m-am „molipsit” de-o durere crancena ,spondiloza sau ce-o fi,mai mult ma tarasc decat merg,respir doar daca e necesar si in rest nu mai pot face mare lucru
credeam ca trece anu’ si n-o patesc, dar nu am ratat „sansa unica”
Zana,rectific, sciatica nu ce-am scris p’acolo mai devreme
mi s-a alterat aparatu’ gandirii din cauza durerilor
draga viatanomada, constat ca nu sunt singura in suferinta profunda. o fi vremea asta dementa – si eu sunt in aceeasi dureroasa stare ….catzelusul schiop, va sa zica. sa fim sanatoase, ambele amandoua! 🙂
Zano, cred ca asta e cea mai buna magie menita sa te puna pe picioare 🙂
Da, magiile cu calorii sunt in mod special pozitive in astfel de situatii 🙂