Azi am asistat la o scena care m-a intors pe dos.
Eram in masina, asteptand sa fac dreapta pe o straduta bucuresteana. In coltul strazii, trotuarul intrerupt pret de un metru – un metru si ceva, nu mai mult. Pe fiecare parte, borduri din astea noi, de juma’ de metru inaltime. Pe una dintre parti, un domn si o doamna, trecuti bine de 80 de ani. Ea il impingea pe el, imobilizat in carucior. Veneau, probabil, de la biserica – batranul strangea in mana uscativa cateva flori si o lumanare. Ploua infernal. Bordura, cum ziceam, inalta. Cum sa treci cu caruciorul? Cu voce tremurata si rugatoare, batrana a apelat la cativa tineri care treceau prin zona.
L-au saltat usurel, cu mila, fara sa-l zguduie. Privirea ii era tematoare, lacrimoasa, iar mana se stransese tare-tare in jurul florilor. L-au trecut usurel si peste ce-a de-a doua bordura. Ma uitam la lucrul asta si ma cutremuram. Ce-ar fi facut batranii astia doi daca pe strada nu trecea nimeni? Stateau acolo in ploaie si asteptau? Ce fel de administratori are orasul asta? Ce fel de tara barbara suntem, daca ne tratam batranii si neputinciosii asa?
Oricum, sper ca intr-o buna zi, astia carora nu le pasa, astia care isi inchipuie ca ei sunt intangibili si vesnici sa pateasca macar asa ceva:
https://www.youtube.com/watch?v=UkpEyeeV0Bo
2 Comments
Asa e Zana, din pacate. Nu mai exista respect nici pentru: parinti, profesori, mentori, intelepciune,munca, lucrul bine facut, istorie, cultura, arta, talent, traditii, curaj, harnicie, bun-simt, patriotism.Si inca multe altele, off!
da, toate astea au devenit desuete. si cand te gandesti ca sunt lucrurile care ne fac oameni si ne ridica deasupra regnului animal … trist!