Se facea ca ma plimbam printre randurile cu legume si fructe de la metro, cand ce-mi vad ochii??? – doua lazi mari cu pak choi alb-verzui si frumos. Nu, nu era un vis – era pe bune. Pe eticheta scria un fel de aiureala, insa l-am recunoscut imediat and my heart skipped a beat.
Pak choi sau bok choy e un fel de varza chinezeasca, cu tulpini albe si frunze de un verde inchis. De mancat, mancasem pe alte coclauri. De vazut, il vazusem pe la noi doar intr-o pravalie de la ‘Dragonul Rosu’, insa arata cam pleostit si ma temeam ca e crescut prin vreo curte dosnica, fertilizata de pisicile din vecinatate. Asa ca nu am riscat. De data asta, nimic nu ma putea opri, asa ca am achizitionat doua bucati destul de maricele (as fi preferat varianta mai tinerica si frageda, de baby pak choi – Shanghai bok choy – insa nu se vedea pe nicaieri).
Pak choi e o vegetala bogata in vitamina A si in vitamina C, plus niste chestii numite glucosinolati. Glucosinolatii astia sunt toxici in cantitati mari (adica in situatia in care ai manca 1.5 – 2 kg de pak choi pe zi, pentru o perioada lunga – nu e cazul nostru), daca frunzele sunt consumate in stare cruda. Atata timp cat sunt gatite, nu exista riscuri, ba din contra – se pare ca pak choi-ul are proprietati anticancerigene tocmai din cauza lor. Sub diferite forme, glucosinolatii sunt prezenti si in rubedeniile pak choi-ului (varza, broccoli).
In bucataria chinezeasca, pak choi-ul este considerat a avea o energie ‘ rece’ si de aceea se recomanda pregatirea lui impreuna cu ingrediente cu energie ‘calda’, cum ar fi ghimbirul sau ardeiul rosu iute.
Pentru ca il gateam prima data si intaia oara, am mers pe o reteta simpla si safe – un stir fry cu ardei gras rosu si ciuperci.
Ingrediente
2 bucati de pak choi – se taie cotorul si se separa frunzele, care se spala cu atentie (au mult nisip intre ele)
1 lingura ulei de floarea soarelui + 1 lingurita ulei de susan
3 catei de usturoi
1 bucata de ghimbir (cam cat degetul mare de la mana), curatata de coaja si data pe razatoare
1 ardei gras rosu, curatat si taiat in fasii
6 ciuperci champignon maricele, spalate si taiate in felii
3 linguri sos de soya light (adica .. blond)
2 linguri sos de stridie
otet de orez (mirin), dupa gust – eu am pus cam 2 lingurite
fulgi de chili
sare, cu grija (din motive de sos de soia)
Incinge wok-ul si adauga uleiul. Cand e fierbinte, adauga usturoiul si ghimbirul si lasa sa se caleasca cateva minute. Adauga ardeiul rosu si lasa-l si pe el sa se inmoaie putin.
Acum vin ciupercile – amesteca si mai ai rabdare 2 – 3 minute.
In cele din urma, pak choi-ul. (Aici am urmatoarea observatie: intrucat pregateam pentru prima oara pak choi, le-am pus intregi. Post-operator, am concluzionat ca ar fi fost mai bine sa separ tulpinile albe de frunze, sa pun la calit mai intai tulpinile si abia la final frunzele mult mai fragede).
Toarna deasupra sosul de soia, sosul de stridie si otetul de orez si acopera cu un capac. Lasa sa se inabuse asa, acoperit, pret de vreo 10 – 15 minute, pana cand tulpinile albe s-au inmuiat, pastrand totusi un dram de crunch. Asezoneaza cu sare (daca mai e nevoie) si cu fulgi de chili si serveste fierbinte.
Rezultatul a fost grozav – pak choi-ul nu are gustul atat de pregnant al celorlalte crucifere, e usor dulceag si delicat. L-as fi preferat, cum am mai spus, in varianta ‘baby’, dar chiar si asa a fost o supriza extrem de placuta.
14 Comments
Inainte de al doilea paragraf, ma pregateam sa intreb: dar ce este pak choi? Apoi am inteles 🙂 Suna promitator el asa, cu vitaminele alea, basca proprietati anticancerigene (mare lucru in zilele noastre…). Ma bucur pt surpriza pe care ai avut-o! Cu aceasta ocazie, tin sa te anunt ca mi-am incasat distinctia de la tine (insert Oscar speech here 😀 )
Margot, am citit, esti foarte secretoasa! 🙂 🙂
Buna combinatia! Eu il stiam doar ca bok choy si l-am luat mereu de la „Dragonul Rosu”. E bine stiut ca exista si la Metro! Numai ca chiar si baby fiind l-am pus in doua etape, intai tulpina alba si la sfarsit frunzele doar cat sa se „ofileasca” in preparat. A fost excelent cu creveti, de exemplu!
Elena, am vazut reteta ta cu creveti, insa credeam ca il cresti prin curte, undeva 🙂 :).
Daaa, prin rafturile si lazile cu legume din Dragon!!!! As fi vrut, insa. Nu e foarte mare ca planta, iar cum cultura de macris in jardiniera am avut… nu se stie.
Important e sa gasesti seminte – eu prin pravaliile specializate nu am vazut. 🙂
zano, daca am o pulpa de porc care a iesit uscata si tare (la cuptor) cum o fragezesc?
Piticule, eu zic sa o tai felii mai grosute si sa o pui din nou la cuptor, la foc mic, cu putin ulei, niste catei de usturoi si vreo 2 pahare de vin rosu. O lasi acolo cam 2 ore si vezi ce se intampla. Altfel, singura sansa e sa o toci si sa faci vreo placinta.
vinu rosu l-am baut iar doo pahare deja e mult. ce naiba? o sa beau fruptura?. placinta sa faci tu, x-(
dacii m-a pus sa fac friptura…
pai o bei, ce sa faci … o gura de vin, o muscatura de friptura…si tot asa 🙂
piticu , nu te lua dupa zana, in loc de vin pune neshte bulion , apa, condimente, d-astea, sa aibe ceva lichid in care sa sa fierbe, sa sa-nmoaie ( if you see my point!) daca tare nu-tzi place!
😛
cruelo, cum sa puna, fata, bulion, cand e stiut ca rosiile intaresc totu’ ? 🙂 ma rog, nu chiar totu ‘ …:) vinu’ fragezeste.
Permiteti un sfat poate dat prea tarziu? Doua mere rase pe razatoarea cu ochiuri mici, o cana cu apa si cimbru, acoperita(neaparat), la cuptor incins pentru vreun ceas la foc mic. Iese de ti se topeste in gura, indiferent daca inainte era o talpa… Si mere nu-i paguba mare, ca nu se pot „bea” cu vin!
Multumim pentru sfat, Elena! 🙂 Piticule, citishi?