La indemnul energic al Verei, am facut o incursiune prin gradina, sa vad daca se inregistreaza vreo miscare. In afara de niste tratamente pentru pomii fructiferi si de faptul ca am plantat un piersic si un cais, gradina pare sa se afle in expectativa – s-o fi terminat cu inghetul si zapezile ori ba? Chiar si asa, lucrurile par sa se puna – incet, incet – in miscare. In coltul cu ierburi aromatice, verbena, anasonul si arpagicul verde si-au facut curaj si au aparut. Prin ‘insulele’ inflorite, zambilele, narcisele si lalelele au facut si ele prima miscare. Am gasit chiar si o prima floare – mica si aurie, ca o provocare la adresa ramasitelor de iarna. In timpul asta, in casa, rasadurile de rosii isi vad de treaba lor. Mie inca mi-e teama sa zic ca a venit primavara.
Vine zapada. Iar. Ma obisnuisem cu iernile anemice, strabatute – din cand in cand – de cate un frison inghetat. Primeam cadou putina zapada curata in ajunul sarbatorilor si atat. Dupa o convalescenta cenusie, februarie ne trata deja cu cateva zile insorite si puteam sa incep, fara graba, sa imi pregatesc rasadurile pentru primele zarzavaturi. Anul asta, pana si eu – fire aeriana – imi dau seama ca mai am de asteptat. Tot ce imi ramane este sa admir gradina grea de alb si sa visez la aromele verii. Speranta mi-o tin treaza ierburile aromatice – chiar si de sub zapada, ma ajuta sa incropesc vreun fel de mancare cu iz mediteranean. Rozmarinul ma lasa sa parfumez cate o tava cu cartofi la cuptor, tavaliti prin untura gastei fripte la Craciun (untura pe care am pastrat-o cu sfintenie intr-un borcan, in frigider) si pedepsiti cu un praf de sare si…