Ma omoara cu zile vremea asta cenusie.  Parca am vata in cap!  Sa lucrez cu cifre e exclus, tot ce vad sunt niste coloane si randuri saltarete, care fac bascalie de mine, mutandu-se de colo-colo.  Daca ma apuc sa dau telefoane, uit din ce motiv  am sunat, ma balbai putin si improvizez conversatie de complezenta pret de un minut-doua, pana cand imi vine in minte rezonul initial al apelului. Neputandu-ma baza doar pe insuficientele si accidentalele doze zilnice de cer senin si soare, trebuie sa apelez la masuri exceptionale.  Se impune un tratament de durata cu pantofi.  Intrucat pantofi adevarati nu mai am curaj sa aduc acasa pentru o lunga perioada de timp (ar trebui sa ii strecor camuflati pe sub nasul stiu-eu-cui), ma voi multumi cu pantofi virtuali. Pentru ca tratamentul sa dea rezultate, mi-ar trebui niste pantofi consacrati, clasici, din aceia care par o achizitie rationala si perfect…