Poate că aşa se întâmplă şi la voi acasă: atunci când fac o pască, toată lumea se bate pe umplutură. Mă rog, sunt şi reţete care fac excepţie, însă – de cele mai multe ori – masa se încheie cu cucoane la dietă (care îşi amintesc brusc câte calorii n-aveau voie să mănânce) şi copii mofturoşi („mamiiii, mie nu îmi place pâinea ahahahahasta!”) care lăsa în farfurie bunătate de crustă. În plus, recunosc sincer că sufăr de sindromul cozonacului de bunică. Nu au existat, nu există şi nu vor exista cozonaci cum erau cei ai bunicii mele materne. Punct. Legendarii cozonaci erau frământaţi cel puţin două ore, cu tot cu pauze de tras sufletul, erau galbeni, pufoşi, cu o umplutură pentru care am făcut fixaţie (miez de nucă dat prin maşină, frumos caramelizat împreună cu zahărul, totul stropit cu rom). „Ando, când frămânţi cozonacii, trebuie să curgă apă din pod!”,…
În mod tradiţional, se prepară în tăvi uriaşe de metal, purtate pe cap de vânzătorii ambulanţi din Ierusalim şi din întreg Orientul Mijlociu. Există variante pregătite cu tăieţei de kataif şi altele, mai moderne, care au un blat din firimituri de prăjitură. Se mănâncă intodeauna călduţă, stropită din abundenţă cu sirop auriu şi parfumat, lângă o ceşcuţă de ceai de mentă sau de cafea pregătită la nisip. Iată, aşadar, eroina acestei postări, kodafa de Ierusalim. Ingrediente 200 – 250g couscous 500ml apă fierbinte 175g unt tăiat cubuleţe 1 ou, bătut un praf de sare 400g brânză ricotta sau brânză de vaci grasă, bine scursă 200g mozzarella, dată de răzătoare sau tocată mărunt coajă rasă de portocală 350 ml miere fire de şofran, de 2 – 3 ori cât apuci între degete un praf de scorţişoară 120ml apă 1 linguriţă apă de flori de portocal sau suc de lămâie 90g miez…
Atunci cand revii din Suburbia Romaneasca, se produc – simultan – mai multe fenomene. In primul rand, te porti ca un salbatic disperat in magazinele cu mancare. Din cauza ca, pentru o lunga perioada de timp, ti-ai facut cumparaturile doar in hypermarket-uri, tot ce vezi prin magazinele de dimensiuni normale si prin piata ti se pare nemaivazut, extraordinar. Asa s-a facut ca m-am ales cu niste branza de vaci (pe care nu o mancanca nimeni din familie) plus niste branza de vaci cu aroma de vanilie si stafide (pe care, once again, nu o mananca nimeni din familie). O alta consecinta a revenirii pe nava-mama este si faptul ca tot ce cumperi, cumperi in cantitati industriale. Explicabil, dupa ce ti-ai petrecut cea mai recenta perioada a vietii urcandu-te in masina si pentru ca ai uitat sa cumperi un kil de lapte sau o paine. Asa se face ca, saptamana trecuta,…