Cum stăteam eu ieri, de ore în şir, pe computer, am simţit aşa, un fior de nelinişte şi m-am dus la frigider. Da, aţi ghicit, îmi era foame. Şi nu doar atât! Îmi era poftă. De ceva dulce, normal. Deschid frigiderul – alt fior! Doamne, câte fructe – unele mai vioaie, altele aproape muribunde. Să salvăm, aşadar, ce se mai poate salva. De exemplu, niscaiva caise şi piersici. Hop alt fior – un gând vinovat: „Păi bine, mai Smarando, iar dulce? De ce să nu mănânci tu fructele astea în forma lor dată de Mama Natură? De ce zahăr, de ce faină, de ce prăjitură?”. Eu de colo: „Că hâr, că mâr, că uită-te la ele, sunt cam leşinate, s-au dus vitaminele cele bune!”. Până la urmă, după o negociere între mine (aia cu sweet tooth) şi eu (aia cu mâncatul sănătos), am ajuns la o soluţie de compromis. Iat-o…
