În dimineaţa asta, devreme, când am deschis fereastra şi m-a lovit în faţă simunul, am cam înţeles ce ne aşteaptă. O zi de langoare şi de târâială de colo -colo, în speranţa că vine ea, răcoarea, mai pe seară şi ne salvează. Asta, bineînţeles, dacă nu suntem în fericită situaţie că un volum însemnat de apă, stătător sau curgător, să se afle la îndemână, ca să ne mai redea energia şi poftă de viaţă. Şi cum cui pe cui se scoate, mi-am zis că un ceva spicy şi colorat nu are cum să mai strice. În plus, la reţeta asta, arunci ingredientele în cratiţă şi fugi din bucătărie până când e gata. Ingrediente 1 conopidă de circa 1kg, spălată şi desfăcută în bucheţele 1 bucată de ghimbir cam de-un deget, tocată cât mai mărunt 6 linguri de ulei vegetal 2 linguriţe fulgi de chilli 2 linguri seminţe de chimion 2…
Domnule, eu, când apare conopida cea nouă şi fragedă în piaţă, sunt cuprinsă de o inexplicabilă folie. Tot cumpăr conopidă şi o tot gătesc, timp de vreo săptămână. După asta, uit de respectiva cruciferă până spre toamnă, când cad, din nou, în aceeaşi patimă de 7 zile. M-am întrebat ce o fi chestia asta – singura explicaţie străvezie pe care o găsesc stă într-o întâmplare din vremea când eram gravidă. Era în mai 1989, iar eu aveam dimensiunile unei mici fregate şi mă bălăbăneam ca o raţă printre tarabele din Piaţa Amzei. Ce să vezi? O ţărancă vindea conopidă. Coada la taraba ei ca la Maglavit. Mă aşez printre ultimii şi cei mai lipsiţi de speranţă codaşi (codieri? codaci?). Ţăranca cea vârstnică mă vede, zâmbeşte, se apleacă şi scoate de sub tejghea cea mai mare, albă şi frumoasa conopidă din Sud Estul Europei comuniste. Zice: „Fetiţo, nu mai sta la…