Cred că v-aţi obişnuit deja cu prezenţa constantă a reţetelor cu ciuperci pe blogul ăsta. Una la mână, îmi plac. Doi la mână, aşa mai îndes şi eu pe gâtul familiei predominant masculine nişte mâncare fără carne. Deşi, în ultima vreme, s-au cam prins de figura asta şi mă privesc cu o sprânceană ridicată întrebător, de fiecare dată când ascund prin coşul de cumpărături câteva casolete cu champignons, pleurotus şi chiar shiitake. Un hrib – doi sau un gălbior poate că le mai scapă. În rest, au început cu scuze de tipul „nu ştiu de ce, însă mi se pare că ciupercile sunt destul de indigeste” sau „am citit undeva că e recomandat să nu mănânci ciuperci mai frecvent de 2 ori pe lună”. Asta în loc să mă privească bărbăteşte în ochi şi să îmi zică: „femeie, noi ne-am cam săturat de fungii tăi!”. Până la această clipă a…
