În copilărie, locuiam într-un bloc interbelic în care fereastra cămării se deschidea spre scara principală. Nu mă întrebați de ce, nu am înțeles niciodată. Orișicum, această nefirească situație însemna că, la orice sosire acasă, aflam cu precizie ce gătiseră doamna Hulea de la parter sau madam general Kogălniceanu de la primul etaj. De obicei, în cazul doamnei general, era vorba despre vreo fiertură horror destinată haremului de 10 pisici, peste care domnea motanul Capsomanu’. Acesta era chemat acasă, din vagabondaj, de sunetul a două cuțite ascuțite între ele, semn că era gata cina. Mă scuzați, am divagat, să revenim la etajul II, unde, la fereastra de la cămara noastră, se întâmplau o serie de lucruri. Prin ochiurile grilajului său de fier forjat ne arunca poștașul revista Pif, cu tot cu gadgetul ei. Pe aceeași fereastră, mama se rățoia la noi, ca toate celelalte mame din bloc, să trecem urgent…
Unii zic că e franțuzească, adică vichyssoise. Alții insistă că vine din Țara Galilor, sub formă de cawl cennin. Julia Child insista că este o invenție americănească. Dacă ar fi să te iei strict după mirosul de praz, ai ajunge pe lângă Caracal. Una peste alta, e atât de bună încât se bate omenirea să își asume paternitatea ei. O poți mânca rece ori caldă, așa cum s-ar cam cuveni în perioada aceasta a anului. Ingrediente 35g unt (cam 3 linguri) 4 – 5 fire de praz (în funcție de grosime), doar partea alba-verde deschis, foarte bine spălată de pământ și nisip, tocată în fâșii subțiri 900g cartofi pentru fiert, curățați și tăiați în cuburi 3 căței de usturoi curățați și ușor zdrobiți cu lama cuțitului 2 frunze de dafin câteva fire de cimbrișor proaspăt 1,75 litri supă limpede de legume sau de pui (eu am folosit cuburi de supă concentrată…
Poate că am avut nişte părinţi care voiau să scape de noi, ca de Hansel şi Gretel. Că altfel nu îmi pot explica faptul că ne lăsau să colindăm cu orele după ciuperci, pe coclauri şi prin pădurile semisalbatice din Munţii Vrancei. Mai mult decât atât, atunci când ajungeam cu ciupercile acasă, ni le găteau. Noi, ce să zic, soi rezistent, le mâncam şi uite-ne acum, tot cu ele în meniu, ori de câte ori ni se năzare. În ceea ce mă priveşte, atunci când simt că e cazul să iau o pauză de la carne, ăsta e primul lucru la care mă gândesc: o mâncărică de ciuperci. De data asta, sătulă de tocană şi ciulama, am zis să combin pohta de mânătărci cu dorul de ducă în Grecia. Şi am pus de-un stifado, cu toate aromele şi condimentele care fac inconfundabil acest fel de mâncare. Ingrediente 25g hribi deshidrataţi…
Initial, trebuia sa fie gulas. Cumparasem o bucata frumoasa de pulpa de vita (frumoasa pe dinafara) si ma pregateam sa o masacrez, cand am observat ca e plina de ate si fibre. Gulas – exclus, ca am fi mestecat la el 3 zile si 3 nopti, ca la nuntile din povesti. Asa ca am recurs la o reteta clasica si destul de fussy – boeuf bourguignon, intr-o varianta proprie, simplificata. Iertare pentru sacrilegiu, Bernard Loiseau si Julia Child! Ingrediente 1 kg pulpa de vita, curatata de pielite si fibre si transata in cubulete 2 morcovi, taiati in cubulete 1 pastarnac, taiat in cubulete 2 tije de telina, taiate in bucatele 3 – 4 salote sau 2 cepe rosii potrivite 3 catei de usturoi 10 boabe piper negru 1 boaba de allspice (se pare ca in romaneste se cheama ‘cuisoare englezesti’) 3 – 4 cuisoare… traditionale 2 foi de dafin 1…