Alături de calamarul marinat la grătar (recipe to follow soon), acest peşte la grătar s-a dovedit cel mai mare succes al mesei noastre din weekend-ul trecut. Lucru care va fi, sper, confirmat de catre unii dintre beneficiari. După ce eu l-am pregătit, bărbatul casei l-a fript şi lumea l-a devorat, am tras următoarele concluzii, pe care ţin să vi le împărtăşesc. 1. Pentru succes garantat la grătar, mergeţi pe „rasa” asta de peşte – e suculent, gustos, uşor de pregătit şi permisiv cu garniturile. 2. Nu vă sfiiţi să cereţi vânzătorilor să cureţe peştele în magazin – nu are niciun sens să umpleţi bucătăria de solzi, când lucrul ăsta a început, slavă Domnului!, să devină parte din job description-ul lor, aşa cum e peste tot în lume. 2 bis. Când ajungeţi acasă, verificaţi că au scos şi branhiile (care trebuie, desigur, să fie roşii, ca dovadă a prospeţimii). Dacă nu…
