Vine zapada.  Iar. Ma obisnuisem cu iernile anemice, strabatute  – din cand in cand –  de cate un frison inghetat.  Primeam cadou putina zapada curata in ajunul sarbatorilor si atat.  Dupa o convalescenta cenusie, februarie ne trata deja cu cateva zile insorite si puteam sa incep, fara graba, sa imi pregatesc rasadurile pentru primele zarzavaturi. Anul asta, pana si eu – fire aeriana  – imi dau seama ca mai am de asteptat.  Tot ce imi ramane este sa admir gradina grea de alb si sa visez la aromele verii.  Speranta mi-o tin treaza ierburile aromatice – chiar si de sub zapada, ma ajuta sa incropesc vreun fel de mancare cu iz mediteranean.  Rozmarinul ma lasa sa parfumez cate o tava cu cartofi la cuptor, tavaliti prin untura gastei fripte la Craciun (untura pe care am pastrat-o cu sfintenie intr-un borcan, in frigider) si pedepsiti cu un praf de sare si…