Acum câteva zile, în faţa oglinzii, mi-am pus, pentru prima oară, câteva întrebări. De ce naiba mă fardez? Care e rezultatul pe care îl urmăresc? Reuşesc, cu rutina pe care mi-am construit-o, să obţin acel rezultat? Într-o lume peste care aparenţa tinereţii veşnice este împărăteasa şi în care peste 450 de miliarde de dolari (aţi citit bine, cam cât PIB-ul Norvegiei acum câţiva ani) sunt cheltuite anual pe produse cosmetice, care mai este sensul şi scopul acestui ritual pe care îl practicăm în fiecare zi? Poate că sună a filozofie de duzină, însă pentru noi, femeile mature, acest scop devine cel puţin la fel de important ca şi căile prin care îl atingem. Machiajul, pentru acelea care au trecut de „o anumită vârstă” (mă prăpădesc de râs când aud formula asta), e o temă care a ocupat deja prea multe coperţi de revistă, pagini de blog şi minute de emisiune…
Zilele trecute am primit cateva complimente. Ca am tenul nu-stiu-cum (banuiesc ca o sa mi-o ziceti pe aia cu ‘fundu’ de copil mic’, dar nu mai e cazul, am fumat-o la propriu), ca m-am fardat nu-stiu-cum, ma rog, am fost foarte flatata, mai ales ca veneau de la niste cucoane cu pricepere serioasa in domeniu. Asa ca am stat io si m-am gandit ce am facut diferit in ultima perioada, de arata asa satisfacator. Si mi-am dat seama ca am facut recent niste achizitii cosmetice. Sa va spun despre ce e vorba: Meteorites Perles Light Diffusing Perfecting Primer – asta are mai multe nume decat copilul lu’ Printzu’ Paul, dar le merita. De familie, il cheama Guerlain. E un fel de gel (racoros, cand il pui pe fata) in care plutesc niste perlutze rozalii. Cand apesi pe boton, capeti un fel de lotiune translucida, usor sclipicioasa. O dai pe toata fata,…