De ani buni, duceam dorul unei mâncări pe care bunică-mea o pregătea vara – puteam să simt gustul dulceag al verzei noi, răcoarea mărarului proaspăt, sosul bogat în arome şi uşor picant. După o tură de forţă în Piaţa Basilescu, acum ceva vreme, m-am ales cu o varză frumoasă şi cu o legătură zdravănă de verdeţuri, aşa că nu mai aveam niciun fel de scuză să nu mă pun pe treabă. Am dat o raită online, să văd dacă regăsesc reţeta aşa cum mi-o aminteam, însă nu am descoperit-o. Aşa că mi-am pus memoria (câtă mai am) la contribuţie şi iată ce a rezultat. Ingrediente 2 linguri ulei de măsline 1 varză dulce (nouă) nu prea mare 1 ceapă zdravănă, tocată 1 ardei gras, curăţat şi tăiat fâşii 2 morcovi, curăţaţi şi daţi pe răzătoare 1 ardei iute roşu, curăţat de cotor, fibre şi seminţe, tocat 2 tije de ţelină,…
Ce-o fi, oare, cu imposibilitatea asta pe care o am în a aprecia cantităţile, atunci când cumpăr ciuperci? Nu pot şi eu, ca tot rumanu’, să cumpăr o cantitate rezonabilă, care ne-ar permite să mâncăm şi noi un singur dish cu ciuperci, într-o singură zi. Nuuuu, cum văd ciuperci, mă reped pe ele de parcă am avut interdicţie să le ating în ultimii zece ani. Sau sunt ultimele champignons brune de pe planetă şi eu tocmai le-am descoperit la Lidl. Aşadar, cumpăr multe. Să ne ajungă. Pentru vreo 3 generaţii. Acum puteţi înţelege şi voi de ce sunt atâtea reţete cu ciuperci pe blogul ăsta. De nevoie. Ingrediente 1/2 linguriţă seminţe de chimen 1 lingură ulei de măsline 1 ceapă barosană, tăiată pe din două, apoi fără milă feliată 300g ciuperci champignon (brune, vă rog, dacă se poate, că au mai mult parfum din ăla de pământ de pădure reavăn…