Dintr-o confuzie de eroare, cum ar spune anumiţi posesori de doctorate, m-am trezit cu o varză chinezească, numită şi Napa cabbage, în frigider. După cum puteţi observa din mai multe postări ale acestui blog, în frigiderul meu (în special în sertarul pentru legume), se întâmplă lucruri bizare, asupra cărora pare că nu am niciun control. Aşa este. Respectivul sertar este teritoriu al misterelor, vă jur. Acolo apar şi de acolo dispar tot felul de vegetale cu care nu am nimic de-a face. Mai puţin faptul că nu îmi fac listă atunci când merg la cumpărături. Şi iată una dintre urmările dramatice ale acestui obicei deplorabil: varză chinezească. Pusă în faţa evidenţei şi pătrunsă de fiorul responsabilităţii civice (voi ştiţi câte tone de mâncare aruncăm, anual, la gunoi? nici eu, dar prea multe), am decis să nu ignor, aşa cum fac de obicei, existenţa respectivei crucifere, ci să mi-o asum. Şi…
Tonul rosu nu se numara printre preferintele mele culinare. In stare gatita, pentru ca in stare cruda e no.1, in combinatia sashimi cu sos de soia si mirin (otet de orez), plus ghimbir murat si wasabi. Nu mai stiu cum si de ce, insa reteta de mai jos mi-a facut cu ochiul si am incercat-o. Ton marinat cu susan Taie tonul in bucati de marimea unui steak de vita potrivit. Intr-un castron, amesteca 4 linguri zdravene de sos de soia si 2 linguri de miere. Pune bucatile de ton in aceasta marinata si lasa la rece minimum jumatate de ora. Intre timp, intr-o tigaie mica si bine incinsa, prajeste iute 2 – 3 linguri de seminte de susan – atentie! au un mare talent sa sara prin toata bucataria, daca le lasi nesupravegheate chiar si o secunda. Incinge bine o tigaie-grill mare, de preferinta cu teflon. Scoate bucatile de ton din marinata…
Nu stiu ce m-o fi apucat intr-o sambata lesinatoare de vara romaneasca – sa fi fost chemarea de sirena a prietenelor care veneau la masa, sa fi fost placerea de a demonstra ce smechera sunt in bucatarie – ca am facut un platou sushi. Cu sushi-ul asta, treaba nu e foarte complicata la nivel practic, dar e data naibii la nivel teoretic. Nu degeaba e un fel de mancare japonez. Sunt atatea tipuri de sushi, ca te apuca durerile de cap – nigirisushi (un fel de galusca de orez peste care se pune wasabi si un topping – de obicei peste sau fructe de mare), makisushi (cel invelit, ca si al meu, in foile de alga numite nori si umplut cu diverse), oshisushi (specialitate din Osaka, pentru care se foloseste o forma speciala, in care se preseaza ingredientele), inarisushi (un fel de gogoasa de tofu prajit, umpluta cu orez), chirashisushi…