SMARANDA
Tag

poezie

Browsing
In STAREA DE BINE

E o iarbă care seamănă cu liniştea

Niciun comentariu

Aşa o vreme urâtă afară, atâta ploaie, că am simţit nevoia, răsfoind un album de artă să îmi amintesc de ceva ce am scris acum multă, multă vreme, într-o vară petrecută pe marginea unui lac. e o iarbă care seamănă cu liniştea şi fructe calde-coapte se rostogolesc către palmele lor. nu le poţi închide trupurile în linii, nu le poţi desena râsul din umeri, arcuirea răcoroasă din braţe şi respiraţia apei pe piele, mişcarea părului lor. priveşte-le, deci, căci nu va rămâne decât iluzia unui peisaj populat cu femei, conturul unui titlu. Rog să vină vara, de urgenţă! 🙂 Foto: Pierre Auguste Renoir  – „Femei in bluze albastre”

Read More
By
In ACTUALITATE

Despre lucrurile cu adevarat importante

2 comentarii

Acum ceva vreme, am gasit o poezie anonima, din genul ‘inspirational’ ar zice unii, poezie care spune multe despre felul in care ar fi bine sa vedem viata.  V-o ofer, intr-o zi de miercuri cu hachite si intrebari. P.S. Intre timp, am aflat si cine a scris-o: A poem written by Rose Milligan of Lancaster, Lancashire, England. The poem was first published in the September 15th – 21st edition of The Lady (magazine)in 1998. The poem is quoted on many web sites, as either an inspirational poem, or in order to reflect the ethos of that site. It is usually attributed to either „Unknown” or „Anon”. Photo: ecstaticist Dust if you must Dust if you must, but wouldn’t be better to paint a picture, or write a letter, bake a cake, or plant a seed. Ponder the difference between want and need. Dust if you must, but there is not much time,…

Read More
By
In ACTUALITATE

martie îngenuncheat sub zăpezi

Niciun comentariu

martie îngenuncheat sub zăpezi, maică, vine sfârşitul lumii!, dar vine frumos şi alb şi înşelător, ca o momeală pentru păcătoşi şi mi se cuvine un sfârşit de poveste, mi se rup cercuri de fier în jurul inimii; cerul nu se mai satură de nins, corpul meu bolnav de bine trebuie acoperit, ca martie îngenuncheat sub zăpezi, în această apocalipsă blândă, de care nimeni nu se mai sperie. O poezie veche – mi-am amintit-o privind pe fereastra.  Si am ales sa o insoteasca o fotografie a bunicului italian, ratacit prin omatul romanesc.  Voi ce ziceti, vine sfarsitul lumii?

Read More
By
In CULTURA

Pentru ziua de azi

11 comentarii

incepe o toamna care muta stridentele verii ca pe niste muraturi, in camara. iubitule, hai sa privim, e atata lumina rotunda afara, in noapte mana ti-o poti scufunda ca intr-o caldare plina cu vise, iar fructele cad, in tempo gravitational pe spetezele iernii, vesnic deschise, se sfarseste un anotimp cu solul roscat, presarat cu umbre de nori intr-o doara si bat clopote-n dunga, undeva peste lac, pentru cei ce se-abtin pan-acuma sa moara, culorile marii s-au urcat pana-n cer pe o scara facuta din sfoara de Luna, vezi? se misca prin aer ascutite, simetrice aripi peste granita toamnei – indecisa, stapana.

Read More
By