Cele mai groaznice paste pe care le-am mâncat vreodată au fost unele fabricate de tata. Domnul Vornicu, Dumnezeu să-l odihnească, nici nu vrusese să facă paste, ci o supă cu tăieţei. Cum mama era internată în spital, cu pneumonie, iar bunică-mea era plecată în Germania, la soră-sa mai mică, tata a rămas de strajă patriei, să grijească de noi, cei doi „copii” puberi. După ce a inundat bucătăria cu apă foarte albastră din maşina de spălat umplută peste poate cu blugi şi altă rufaraie amestecată, s-a hotărât să ne hrănească. Şi a pus de o supă. Pe care a uitat-o pe foc. Până când a rămas fără zeamă. Enervat de faptul că frati-miu şi cu mine chicoteam pe la colţuri după isprava cu maşina de spălat, tata a turnat pastele fleşcăite din supă într-o cratiţă, a ras deasupra juma’ de calup de telemea sărată iască şi le-a trântit în cuptor.…
