Tag

reteta simpla

Browsing

Cele mai groaznice paste pe care le-am mâncat vreodată au fost unele fabricate de tata. Domnul Vornicu, Dumnezeu să-l odihnească, nici nu vrusese să facă paste, ci o supă cu tăieţei. Cum mama era internată în spital, cu pneumonie, iar bunică-mea era plecată în Germania, la soră-sa mai mică, tata a rămas de strajă patriei, să grijească de noi, cei doi „copii” puberi. După ce a inundat bucătăria cu apă foarte albastră din maşina de spălat umplută peste poate cu blugi şi altă rufaraie amestecată, s-a hotărât să ne hrănească. Şi a pus de o supă. Pe care a uitat-o pe foc. Până când a rămas fără zeamă. Enervat de faptul că frati-miu şi cu mine chicoteam pe la colţuri după isprava cu maşina de spălat, tata a turnat pastele fleşcăite din supă într-o cratiţă, a ras deasupra juma’ de calup de telemea sărată iască şi le-a trântit în cuptor.…

Am tot felul de amintiri legate de prune. Dulceaţa de prune a bunicii mele, cu miez cărnos de fruct şi pieliţă parfumată, răsucită în siropul de culoarea nestematelor. Găluştele cu prune, tăvălite în pesmet auriu, mâncate fierbinţi, pe nerăsuflate, direct din castronul alb de porţelan. Pandişpanul cu rânduri soldăţeşti de fructe şi pulbere de zahăr deasupra. Prunele ascuţite de Anghelestii Vrancei, aruncate de-a valma în butoaie, fermentând dulceag, apoi decantându-se în alambicul fascinant, către picătura de ţuică aromată. Compotul de prune al Coanei Mari, turnat în bol potrivit de cristal, apoi uitat, în vârtejul sclerozei, pe servanta din sufragerie, pentru a deveni capcană veşnică a muştelor şi albinelor. Nobilele şi rotundele Reine Claude, masacrate pe româneşte în renglote, desfăcute în jumătăţi zemoase şi umplute cu miez de nucă. Prunele uscate, lipicoase şi medicamentoase, în săculeţul lor, pe rafturile din cămară. E sezonul lor, al prunelor. Aşadar, ce altceva mai potrivit…