Nu stiu cum se potrivi, insa ma pregateam sa inghit vreo 3 pastile de digestie + 2 suplimente cu vitamine chiar in momentul in care am inceput sa citesc acest articol, ‘Deadly Medicine’ din Vanity Fair. Cum am dat de cuvintele ‘Iasi’, ‘Romania’, ‘studii clinice’ am dat inainte cu cititu’ si le-am lasat naibii de pilule. Si am citit si am tot citit, pana m-a luat ameteala. In parte din cauza continutului si in parte pentru ca (iar) am uitat sa imi pun bicicletele adecvate pe nas. Ca suntem intr-o tara bananiera, in care – vorba astora de la Vanity Fair – ‘conflict of interests’ rimeaza cu ‘business as usual’ nu m-am mirat. Nici faptul ca suntem cam pe locul al patrulea in lume – dupa China, India si Rusia la productia de cobai pentru testarea de medicamente noi (si imprevizibile in efectele lor secundare si adverse) nu m-a lasat…
Toti cei care ma cunosc stiu ca sunt innebunita dupa vacantele in Grecia. Imi plac locurile, imi plac oamenii, imi place mancarea. Intamplator, cunosc societatea greceasca si din alte rezoane: prietenii de o viata, relatii de afaceri, povesti de familie. Din toate motivele enumerate, articolul din Vanity Fair pe care l-am citit recent – ‘Beware of Greeks Bearing Bonds’ – m-a intors pe dos. Pentru ca stiu ca totul e adevarat. Pentru ca stiu ca suntem foarte aproape de ceea s-a intamplat si se intampla in Grecia. O societate in care neplata taxelor e sport national. Coruptie, superficialitate, minciuna, invidie. O clasa politica manipuland voios si inconstient statisticile si jongland cu cifrele raportate institutiilor europene. Lipsa de coagulare sociala, dispret pentru efortul comun, grandomanie si condescendenta fata de cumpatare si planificare. Un sector public hipertrofiat, lacom si ineficient. Institutii religioase (in acest caz, manastirea Vatopaidi si speculatiile ei imobiliare) amestecate…