Remuscarile sunt lucru mare. Cine m-o fi pus sa mananc aproape continuu pentru vreo 2 zile si 2 nopti? Cine m-a trimis seara in camara, pentru inca o feliuta de cozonac? Cine naiba a pus in frigider atata haleala? Toate acestea rostite cu glas mic si tremurat si cu ochii atintiti in infioratoarele cifre de pe cantar. Presupun ca stiti voi despre ce vorbesc. La remuscari se adauga, fireste, si MARILE rezolutii de inceput de an. Nu mai fac aia, nu mai dreg ailalta, ba ma apuca de facut contrariul a ceea ce faceam pana acum. Pe bune, chiar nu ne plictisim niciodata de treaba asta cu angajamentele aiuristice din primele clipe ale lui ianuarie? In cazul meu, ma apuc – ca in fiecare an de vreo zece ani incoace – sa mananc dietetic ori vegetarian. Dupa vreo trei luni de stradanii, revin la regimul meu alimentar normal, un regim…
