Acum ceva vreme, am suferit de mania dovlecilor. Nu a durat mult, doar vreo saptamana, insa a lasat urme. Nu doar sub forma unei profunde antipatii a membrilor familiei mele pentru cucurbitacee, dar si pentru tot spectrul nuantelor de orange. Si a unui dovleac singuratic, care si-a tot plans de mila pe blatul din bucatarie. Acum vreo 2 zile, mi s-a facut mila de el si am decis sa ii fac felul. In criza acuta de inspiratie si de timp, am apelat la ajutorul de incredere al lui BBC Good Food si a rezultat un risotto colorat, sanatos si usor de pregatit. Cu unele modificari fata de reteta originala. Ingrediente 650g miez de dovleac, taiat in cubulete 2 linguri ulei de masline 2 catei de usturoi 2 legaturi de ceapa verde, spalate si curatate 50g unt (ce sa fac, nu m-am putut abtine) 200g orez – un amestec de basmati, thai…
Pomeneam intr-o postare anterioara de cautarile mele dupa retete fara gluten. Cea de azi intra tot in categoria asta – eu am folosit faina de proumb, insa poate fi pregatita si cu faina de migdale. Imi dau si eu cu presupusul ca nu are cum sa fie rea nici in varianta cu migdale. Pentru cei in cautare de retete 100% fara gluten, as mai adauga – daca nu stiu deja lucrul asta – ca ar trebui sa se asigure ca nu folosesc vase, ustensile si aparate in care au fost pregatite retete cu faina de grau ori alte tipuri de faina cu gluten. Ingrediente 5 oua 170g zahar brun 200g ciocolata neagra cu cel putin 60% cacao 220g unt 80g faina de porumb sau pudra de migdale (cernuta) Preincalzeste cuptorul la 180 grade Celsius. Unge o tava rotunda (diametru ce circa 20cm) sau dreptunghiulara cu unt, tapeteaza fundul cu hartie…
Nu ma omor dupa desertul asta, dupa cum nu ma omor nici dupa orezul cu lapte. Mi se pare ca sunt deserturi de copil ‘bolnav de lingoare’, pe care il indoapa bunica, ca prea e palid si filiform (cel putin asa ma indopa pe mine). Dar, ma rog, o parte a familiei se innebuneste dupa ele, asa ca who am I to disagree? Mi s-a solicitat, m-am conformat. Ingrediente 4 cani cu lapte 5 linguri de zahar 1/2 baton de vanilie 1 cana nu foarte plina cu gris unt proaspat – cat o nuca zdravana un praf de sare 6 linguri de zahar pentru crusta de caramel Pune laptele la incalzit impreuna cu batonul de vanilie si zaharul. Cand se pregateste sa dea in clocot, presara deasupra grisul in ploaie si amesteca bine, sa nu se formeze cocoloase. Lasa sa se apropie din nou de punctul de fierbere si adauga atunci…
Am comis-o iar si tot despre ciocolata e vorba si in acest caz. Un caz limpede de dependenta. Scuza mea ar fi ca – daca suma viciilor este constanta – pot trage de par concluzia ca sunt o persoana extrem de virtuoasa. O Zana, cum ar veni. 🙂 Prajitura asta ‘slab’ nu e deloc slaba, pentru ca are cantitati majore de unt, zahar, ciocolata si smantana. Numele ii vine de la forma asemanatoare unei bucati de pavaj. Asemanarea cu bucata de pavaj se opreste aici, pentru ca prajitura este extrem de cremoasa, pufoasa, satioasa si alte feluri de ‘-oase’. Ingrediente 225g unt 100g ciocolata neagra, tocata 150ml apa 300g faina 2 lingurite praf de copt 275g zahar brun 150ml smantana 2 oua, batute 1 pumn de stafide aurii, inmuiate cu apa calda si rom Pentru glazura: 200g ciocolata neagra 6 linguri apa 3 linguri frisca lichida 15% grasime 1 lingura…
Ieri, pe seara, am citit una dintre cele mai poetice fraze despre iarna. Si nici macar nu e o poezie, ci un fel de anecdota. Si nici macar nu apartine unui poet. Asta, in masura in care Plutarh (caci despre el este vorba) a fost mai degraba cunocut ca moralist si biograf . Fraza suna cam asa: „Antistene ne povesteste despre existenta unui taram foarte indepartat, unde frigul este atat de puternic, incat cuvintele ingheata de indata ce sunt rostite, iar dupa un timp, ele se dezgheata si devin audibile, astfel ca acele cuvinte rostite pe timpul iernii raman neauzite pana in vara care urmeaza.” Tot gandindu-ma la cuvintele lui Plutarh, precum cei 7 frati care isi cautau 7 mirese, si zgribulindu-ma pe sub paturi, perne si cuverturi, am simtit o pofta nebuna pentru un desert foarte cald, foarte parfumat si foarte dulce. Da, da, stiu ca am promis sa o…
O alta reteta verificata si ras-verificata cu ocazia sarbatorilor, reteta pe care am decoperit-o aici. V-o recomand calduros, pentru ca este usoara, rapida si extrem de gustoasa. Ingrediente 100g stafide mari – blonde si brunete 🙂 6 linguri de vin dulce – eu am folosit Porto, pentru ca are un parfum special 100g unt fara sare 800g ficatei de pui, curatati de pielite 2 catei de usturoi, zdrobiti 2 linguri frunze de salvie proaspete, tocate marunt 150ml smantana/frisca lichida pentru gatit (cred ca are 35% grasime) sare, piper negru proaspat macinat Inainte de toate, stafidele merg intr-un mic bol, impreuna cu vinul cel dulce, in cuptorul cu microunde, timp de 3 minute, pe High. Intre timp, topesti incetisor untul intr-o tigaie si adaugi ficateii, usturoiul, salvia. Asezonezi din belsug cu piper negru si lasi sa se rumeneasca frumos ficateii, cam 5 minute. Torni tot ce e in tigaie, inclusiv sucurile…
De cand am inceput sa scriu blogul asta, au fost multe momentele in care am regretat amarnic lipsa mea de abilitate fotografica. Cum, de altfel, regret si faptul ca pozele nu pot reproduce – deocamdata – arome sau gusturi. Asa a fost si cu reteta asta de crumble, pentru care ma voi incumeta la o scurta descriere introductiva. Pulpa de mar copt, aurie si translucida, caramelizata ici si colo, ascunsa sub plapuma de crusta. In toata bucataria, parfum impletit si despletit de unt, zahar si scortisoara. Bolul fierbinte, in care scufunzi incet lingura, anticipand contrastul dintre marul catifelat si crantzul crumble-lui. Momentul de nehotarare, pana cand sa te ridici de pe sofa si sa cauti febril in frigider cutia cu smantana ori inghetata de vanilie. Burtica dolofana si moale, de pisoi, pe care te freci satisfacut, dupa o portie din minunea asta. Daca ai avea si mustati, te-ai linge pe…
E al naibii de greu sa te re-obisnuiesti sa gatesti cu portia. Pana de curand nu cunoasteam alte masuri decat oala si cratita. Plecarea ‘odorului’ din cuibul parintesc, simultan cu decizia de a nu mai arunca atata mancare, m-a facut sa regandesc complet meniul saptamanal. Vreau sa gatesc atat cat trebuie, proaspat si cu ingrediente de sezon. In cazul in care gatesc in cantitati mari, vreau sa pot pune cel putin jumatate la congelator, pentru zilele si serile cand sunt obosita sau lenesa. Pentru aceasta schimbare de strategie culinara, pastele sunt excelente. Retetele pot fi ajustate pentru una sau doua persoane, fara probleme si riscuri, sunt rapide si delicioase. Asta-seara, springli cu sos de ton si capere. Ingrediente 200g springli (niste paste cu ou, in forma de arc – le-am luat de la real) 1 salota mica, tocata foarte fin – uraaa! am gasit salote la metro 1 catel de…