Ai inceput prin a proiecta cum vei deveni nevasta, mama si gospodina perfecta. Te-ai emancipat – ai vrut educatie si o cariera de succes. Ambitia pentru relatia de cuplu fenomenala n-a intarziat sa apara. Stai, ca n-am terminat! Daca ma gandesc un pic, mai gasesc cate ceva: viata sociala, cultura, calatorii, quality time cu propria persoana, independenta, implicare in viata comunitatii. Mi-a scapat ceva? Probabil ca da, pentru vrei foarte, foarte multe. Si e normal sa fie asa – vrei sa fii tot ce poti sa fii in aceasta viata, sa iti atingi potentialul, sa iti valorifici talentele si sa iti implinesti visele.
N-ar fi absolut nimic gresit in asta, cu o singura conditie: sa reusesti jongleria perpetua care tinde sa devina viata ta. Pentru ca, din cand in cand, vreo bila iti scapa din maini. Un copil e bosumflat pentru ca ai uitat de serbarea clasei; un partener se duce in mod ostentativ la culcare, in timp ce tu treci in revista proiectul pentru a doua zi; un sef se uita urat, peste ochelari, atunci cand telefonul mobil iti suna in mijlocul sedintei; un tata ofteaza, pentru ca nici anul asta nu ajungi acasa, la ai tai, de Craciun; un ibric da in foc pentru ca tu esti in baie, spalandu-ti masca din miere si ou de pe fata; o prietena nu iti mai raspunde la mail, pentru ca ai omis sa o anunti ca nu ajungi la intalnire.
Something has got to give, cum s-ar zice. Depinde numai de tine ce si cand. Si uite din acest motiv sunt de acord cu micile ‘pacaleli’ culinare. Da, mi-ar place sa imi fabric pastele proaspete in casa sau sa fac zeci de borcane cu dulceata. Numai ca nu am timp, asa ca trebuie sa fiu selectiva, sa decid in ce investesc. De-asta imi plac retetele simple, rapide si ma bucur atunci cand fac o descoperire care imi economiseste energie: o placinta cu branza, pe care o scot din congelator si o arunc in cuptor atunci cand am musafiri pe nepregatite (incearca-le pe cele grecesti, de la alfa, si nu vei mai privi inapoi!), niste fileuri de peste gata date prin pesment, gata condimentate (le pregatesc tot la cuptor, desi pe cutie scrie ca trebuie pregatite in tigaie sau in friteusa si imi las imaginatia sa galopeze cand vine vorba de salata cu care le voi servi).
Asa am ajuns sa pun cap la cap tartele astea cu capsune, pentru care imi venea sa ma premiez!
Baze de tarta din hypermarket + crema cu vanilie pentru cremsnit tot de acolo + o casoleta cu capsune + o cutie de smantana pentru frisca + zahar pudra. Voila!
Cine sa stie ca nu am trudit ore in sir, framantand, amestecand, fierband, etc? Adevaratii aficionados o vor lua ca pe o crima de lezmajestate, vor stramba din nas si isi vor flutura mana a dezgust. Ei bine, stiu ce pot si stiu cand pot. Dupa ce i-am vazut pe barbatii casei batandu-se pe tartele mele, putin imi pasa.
