Toată viaţa mea, am avut câini – mici, mari, albi, negri, maro, scunzi şi tubulari ori înalţi şi semeţi. Nu conta de care, câine să fie. Va veni, în curând, şi ziua în care voi povesti despre ei. Însă subiectul presant al zilei este o pisică. De fapt, Pisica. Unica, nemaivăzuta, adevărata Spice Avgolemono Clopoţenzis.
Am adus vorba despre câini doar pentru că nu am avut o asemenea experienţă cu niciunul dintre ei: câinii sunt nişte tembeluşi devotaţi, iubitori şi gata de joacă în orice etapă a vieţii lor. Că au 6 luni sau 16 ani, e suficient să le fluturi lesa sau jucăria preferată în faţa ochilor şi gata, off they go! Prima lor dorinţă este să îţi facă pe plac. A doua, să roadă ceva. Nişte minţi simple şi blajine, asta sunt câinii. Dovadă, cărţi şi seriale întregi de animaţie ori benzi desenate, în care Tom îl păcăleşte consecvent pe Spike, iar Garfield îşi bate joc de Odie. Cum spuneam, câinii nu par să aibă vârste. Pisicile, da. Iar pisica noastră este, acum, la pubertate. Cum mi-am dat seama? Pentru naivii care nu au avut până acum o pisică (pentru că oricine ajunge, mai devreme sau mai târziu, să fie adoptat de o minifelină), iată câteva semne sigure în această privinţă.
Ştii că ai o pisică adolescentă atunci când:
1. Toată populaţia de motani de pe o rază de 5km îşi dă întâlnire sub fereastrele tale. Dialogurile, serenadele şi caftelile rezultate nu vor face decât să o amuze pe pisica puberă de sex femeiesc. Ea se va mulţumi să privească languros, punând – din când în când – gaz pe focul conflictelor, prin intermediul unei priviri verzi şi candide, care spune: “Vaaai, dar cum? Atâta tămbălău pentru mine, o micuţă şi fragilă calico cat … Zău aşa, băieţi, vă faceţi de râs.”
2. Cercetătorii britanici au demonstrat-o: adolescenţii mănâncă orice. După marea criză alimentară mondială, pe planetă, singurii supravieţuitori vor fi rechinii, gândacii de bucătărie, meduzele şi adolescenţii. Care sunt în stare să mănânce nu numai tot parizerul din frigider, ci şi ambalajul acestuia. Aceeaşi regulă se aplică şi pisicilor adolescente, care mănâncă ORICE: iaurt, miere, ciocolată, şuncă, firimituri de pâine, aţe, cartoane şi şerveţele folosite.
3. În viaţa oricărui adolescent, există – o ştim prea bine – faza în care dispare de acasă cu orele, cu telefonul mobil descărcat şi fără să spună unde şi cu cine se duce. Abia în clipa în care familia disperată se pregăteşte să sune la poliţie şi la serviciile de urgenţă ale spitalelor, teen-ul nostru va apărea, intact şi suav, perfect suprins de tot tămbălăul astfel creat. Ei bine, pisica noastră face la fel. O strigăm, o pâsâim, o căutăm, verificăm în dulapuri, după uşi, în cămară şi – atunci când suntem gata să trecem la căutări prin cartier – ea se ridică de după vreo perdea, intinzându-şi luuuuuuung spinarea, şi ne priveşte întrebătoare: “Aveţi treabă cu mine?”
4. Obiceiurile dezgustătoare. Un alt capitol consacrat în cartea adolescenţei. Nu voi intra în detalii. Însă hipnotizarea (cu sunete mici şi complexe), capturarea şi crănţănirea muştelor şi altor gângănii, de către tânăra pisică, se poate încadra aici. Da, ştiu, va rămâne cu această deprindere scârboasă pentru totdeauna. Ca şi unii umanoizi care continuă să se scobească în nas la vârste înaintate.
5. Mood swings! Şi cred că am spus totul. Adolescenţii sunt marii maeştri ai schimbărilor de dispoziţie. Deodată cu pisicile de vârste mici. Care acum te iubesc de nu se poate, torc şi ţi se freacă de picioare, acum te atacă la glezna dezgolită, cu ghearele scoase şi ochii lucind pofticios.
6. Ştim cu toţii că adolescenţii sunt fani ai glumelor fizice. De obicei, cretine. Fără măsură. Repetate până la neputinţă. Pisica noastră apreciază acelaşi tip de umor. Haha, ce funny, te-am zgâriat şi te-am muşcat de mână. Haha, te doare. Haha, hai să o luăm de la început. Not.
7. Ni se spune că adolescenţii fac tâmpenii, ca să testeze limitele şi regulile. Aşa fac şi pisicile. Cred că lui Spice i s-a spus de 3 543 237 ori până acum că nu are voie pe masa din sufragerie. A fost dată jos cu binele. A fost dată jos cu nebinele şi cu tonuri ridicate. Ghici unde se află acum?
8. Adolescenţii sunt dezordonaţi. Ce făceam eu, cu tot cu piciorul meu imobilizat, acum vreo trei nopţi, la ora 2:00? Curăţam parchetul din sufragerie de un amestec de bucăţele de hârtie igienică, nisip de litieră şi resturi de flori uscate de potpourri. Înainte de asta, tocmai terminasem de lipit cu superglue un bibelou de porţelan dăramat de pe o etajeră. Spice se uita la mine de pe canapea, printre pleoape somnoroase, zicându-şi parcă: “Ce-o fi apucat-o măturatul şi pe maniaca asta, la orele mici ale dimineţii?”
9. Am zis mai devreme “somnoroase”? Da, somnul e o constantă în viaţa oricărui adolescent serios. Aşadar, şi a lui Spice. “Oriunde, oricum şi oricât” este deviza ei în această privinţă.
10. În final, ştii că ai o pisică adolescentă, pentru că vorbeşti cu ea, îi spui lucruri importante pentru viaţa şi cariera ei de felină domestică respectabilă, iar ea îţi întoarce fundul şi se duce să facă lucruri mult mai semnificative. Cum ar fi să scoată la lumină şi să devoreze tacticos, pe una dintre pernele de mătase ivoire de pe canapea, cadavrul plin de praf al unei molii.
Acestea fiind tristele constatări rezultate din convieţuirea cu o pisică teenager, tot ce ne rămâne de este să facem acelaşi lucru pe care îl facem şi cu adolescentele şi adolescenţii noştri: să îi iubim. Să îi mângâiem când ne dau voie, să fim pisălogi în privinţa regulilor şi să avem grijă ca frigiderul sa fie întotdeauna plin cu parizer.
