Iata un clasic solid, de mare succes in constructia oricarei mese cu iz oriental. Il pui alaturi fie si de un banal snitel de pui (taiat in felioare subtiri si asezonat cu niste sos chili dulce) si gata, ai un pranz chinezesc. Ii convinge pana si pe cei mai refractari – ma refer aici in special la copii mici si mofturosi, care spun ‘cah!’ la orezul simplu.
Ingrediente
2 pungute de 125 g orez cu bob lung (eu am avut din cel express, de la panzani, care fierbe in 6 minute)
2 – 3 linguri ulei de floarea soarelui +1 lingurita ulei de susan
2 oua, batute cu furculita
2 morcovi dati pe razatoare
2 pumni de mazare congelata
3 fire ceapa verde, tocata
sos de soia
sos de stridie (optional)
sare si piper alb macinat
Fierbi orezul conform instructiunilor de pe pachet si il lasi sa se raceasca. Il pui apoi in frigider, pana cand va fi timpul sa il arunci in tigaie – orezul rece se prajeste mai bine, pentru ca boabele nu se mai lipesc intre ele.
Incingi bine cele 2 tipuri de ulei intr-un wok sau intr-o tigaie adanca. Cand uleiul e fierbinte, torni in el ouale batute si amesteci repede – se spune ca manevra asta o faci cel mai bine cu 2 betisoare de orez, pentru ca oul sa se desfaca in fasii subtiri, insa eu pot depune marturie ca merge si cu o lingura de lemn.
Dupa ce oul s-a coagulat, adaugi orezul cel rece si amesteci bine. Orezul nu trebuie sa se inabuse, ci sa se prajeasca la foc iute, pe uscat, fara sa lase zeama. Vei stii ca se prajeste daca auzi mici pocnituri ca de floricele si vezi unele boabe ca tresalta usor, cam ca fasolea fermecata. 🙂
E vremea pentru legume – pune in tigaie, peste orezul cu ou, morcovul ras, boabele de mazare si ceapa verde – amesteca cu dedicatie si lasa sa mai stea pe focul iute pret de cateva minute.
In final, adauga sosurile, amesteca, gusta si potriveste de sare si piper alb. Imparte-l in boluri si serveste cu …. ei, dar pentru asta va trebui sa asteptati pana maine, dragele si dragii mosului!
10 Comments
hai măi, cum adică ?
fac orezul azi şi îl servesc mâine ?
unde e poliţia zânelor ? că vreau să reclam.
vezi ca azi am zis ca poti sa il servesti cu snitel de pui … maine dezvalui continuare … 🙂 politia zanelor a fost mituita cu o portie de orez, asa ca tace malc!
De fapt pot sa spun cu certitudine – si cu aprobare strasnica a punctului de vedere expus de reteta de mai sus – ca nici un chinez care se respecta nu va face orez prajit cu orez mai proaspat de 24 de ore. Si asta stiu pentru ca mama mea soacra este chinezoaica get beget!
L-am intrebat pe sotul meu si mi-a spus ca daca se foloseste orezul proaspat facut, continutul de apa este prea ridicat in bobul de orez si isi va pierde intergritatea formei. Cu alte cuvinte, folosind orez proaspat la sfarsit iese un terci.
Asa ca o ascultam pe Zana si asteptam 🙂
As the ancient Chinese saying goes: ‘You’d better listen to the Zana’ 🙂
Oricum, cred ca m-am facut de panarama la soacra-ta cu amatorismele mele europene 🙂
Zano, tu nu ai cum sa tii minte – asta a fost in alta viata, acu’ multi ani – dar eu am fost „muscata” de boala aventurilor culinare ne-romanesti datorita tie. Catalizatorul a fost o reteta de-a ta de orez prajit cu ou, ceapa verde, mazare si morcov care prin nu stiu ce conjuncturi ajunsese la Ion (si implicit la mine). After that, I could never turn back, you know?
Asa ca sincer, nu e vorba de amatorism ci de INOVATIE! 🙂 Esti fantastica.
asta e chiar tare … asa o reteta ‘antica’ ai tu de la mine???
haaaaaaaaaa!!!! aha! ce pilaf frumos!
chiar ma miram, ca nu dadusei pe aici de ceva timp si imi lipseau complimentele tale 🙂
da bine, e un pilaf reusit. are si pui in el… bravo.
da, are ou de pui 🙂