Nu stiu de ce, insa am un penchant grozav pentru palarii. In plus, mi se tot spune si ca am ceea ce se numeste ‘cap de palarie’ – aproape tot accesoriul de acest fel pe care il port, imi vine bine. Singurul lucru care imi lipseste e curajul de a aparea in public cu palarie.
Bunica-mea si strabunica-mea nu ieseau din casa fara manusi si palarie. In vremurile lor, iti alegeai mai intai palaria si apoi rochia, geanta, pantofii. Palarierii buni erau tinuti la mare pret, iar cucoanele isi pastrau cu strasnicie secretele in acest sens. Eu ma omor dupa moda anilor ’40, cu voaletele si extravagantele ei. Asa ca – in momentul in care am descoperit cate ceva despre Lilly Dache – palariereasa en titre a Hollywood-ului anilor ‘ 30 – ’40, ma si grabesc sa impart cu voi.
Lilly Dache a fost o modista frantuzoaica, ajunsa in America in 1924, cu doar treisprezece dolari in buzunar. Incepand de jos si angajandu-se in pravalia unui palarier de pe Broadway, a devenit, in scurt timp, un nume de referinta in designul de palarii.
Toata floarea Hollywood-ului s-a perindat prin atelierul ei cu 150 de modiste: Greta Garbo, Jean Harlow, Marlene Dietrich, Carole Lombard, Loretta Young, Betty Grable ori Carmen Miranda sunt numai cateva dintre clientele ei celebre.
Teatrala precum modelele ei de palarii, Dache isi conducea firma stand in varful patului si interviurile de angajare invelita intr-o blana de leopard. Uneori, intalnirile de afaceri se desfasurau in camera ei de baie, in timp ce Madame era invaluita in clabuc.
Afacerista versata, Lilly Dache isi primea clientele brunete intr-o camera scaldata in lumina argintie, in timp ce blondele erau conduse intr-o incapere invaluita in auriu. Papucii ei aveau zurgalai in varf, iar sala de sedinte era decorata in tafta roz.
Cu toate ca a desenat si lenjerie, rochii, parfumuri si alte accesorii, palariile sunt cele care i-au adus si mentinut celebritatea: turbane drapate, sepci de tot felul si adevarate ‘constructii’ florale. Voaleta ei, intitulata ‘ complexion veil’ era colorata cu verde in zona ochilor si cu roz trandafiriu in dreptul obrajilor.
Designerul Halston i-a fost ucenic, iar celebrul coafor Kenneth a lucrat in atelierele ei. 
In incheiere, pentru a celebra spiritul unei femei exceptionale, va ofer cateva replici care ii sunt atribuite:
‘ Glamour-ul este acel lucru care face un barbat sa iti ceara numarul de telefon. Tot el face o alta femeie sa iti ceara numarul croitoresei.’
‘Imi plac pantofii frumosi, in culori vesele, cu platforme groase si tocuri inalte. Imi plac bijuteriile masive, care fac zgomot atunci cand merg, cerceii mei sunt intotdeauna mari. Sunt Lilly Dache, creatoare de palarii de lux.’
13 Comments
eu abia anul asta am avut tupeu sa port palarie, la costumul popular pt Oktoberfest…
ai purtat palarie din aia, de feutru’ verde si dierdl sau cum ii zice? cand eram mica, aveam o rochie tiroleza genuine, de la mama ei – si doar cu aia vroiam sa ma imbrac – am stat la colt o gramada din cauza ei 🙂
si ca ps, ca iar m-am grabit: ce avangardista, ce vizionara femeia asta.
dap, daca traia acum era vivienne westwood 🙂
Geniala ideea cu primirea brunetelor in camere diferite ca si colorit 🙂 stia prea bine ce nuante flateaza diferitele tipologiile si cum sa puna in evidenta anumite trasaturi 🙂 de altfel, ea stapanea foarte bine o tehnica de colorimetrie ce imparte fizionomiile in 4 anotimpuri, tehnica ce se foloseste si astazi mai ales cand vrei sa evidentiezi frumusetea naturala 🙂 tehnica pe care si eu o folosesc ( 😛 ) in machiaje
ma gandeam eu ca tie iti va atrage atentia in mod special chestia asta 🙂
superb. si mie imi plac si chiar le port cu mare placere mai ales cind vad reactiile
exact! reactiile fac toti banii. ma gandeam sa lansam Ziua Nationala a Purtatului de Palarie … pacat ca nu avem si noi un Ascot, ceva 🙂
Daca ne-ai fi spus ca nu ai curajul sa faci vreo fapta rea,te-as fi crezut,dar ca sa nu iesi in public cu palarie asta nu e bine.Daca tu crezi ca-ti sta bine,lasa rusinea la o parte,ca nu se stie ce trend scoti la iveala.S’apoi,gura lumii sloboda….La inceput posteaza o poza cu tine si cu palaria si apoi,vezi tu.Mai vorbim.
asa zici tu – sa postez ceva cu mine si palaria? nu imi suna in cap decat replicile din ‘Gaitele’ : ‘Cum imi sta, tzatzo, cu palarie? ‘Arati ca cainele cu oala-ncap, soro!’
anul trecut pe vremea asta, in munchen, cu o prietena.frig, neasteptat de frig.
si unde puteau fi 2 fomei serioase pe-o vreme cainoasa, decat intr-un magazin cu toale?
lume buna, marfa buna, ajungem intr-un final la raionul de palarii. eu deja rautza (de la o vreme incoace reactionez ca un copil obosit la sedintele prelungite de shoping).
o intreb: vrei sa ne radem putin?
pare sa nu inteleaga, asa ca iau la intamplare o palarie si mi-o pun pe cap.
reactia ei e graduala: zambet / zambet larg / ras galgait / ras retinut / ras sanatos 😀
final (cum altfel?) apoteotic: ras general , ea, eu, plus alte nu stiu cate cumparatoare din zona noastra.
AM CAPUL MARE! si rotund! si mi-e o ciuda de mor pe voi, astea, cu cap de palarie!
ha ha, misto! noroc ca ai simtul umorului – stiu gagici care s-ar ofusca in asemenea situatii (ma rog, nu neaparat pe fata si pe moment). asta cu shoppingul prelung incep sa o am si eu – o fi varsta? 🙂
cred ca suntem din aceeasi generatie, ca si eu incep sa dezvolt astfel de simptome cand sunt expusa la shopping prelungit 😀