Sunt o struto-camila. Nu am reusit pana acum sa imi depasesc o anumita schizofrenie vestimentara: as vrea sa fiu, deopotriva, corporate bitch in taioare Thierry Mugler si escarpeni Louboutin si laid-back-eco-but-still-stylish-zen hippie, in kaftan, margele colorate si sandale Birkenstock. Realizez asta, stand in fata dulapului cu haine si minunandu-ma de ceea ce vad.
Daca ma gandesc bine, probabil ca mi se trage din anii adolescentei. Din vremurile acelei hidoase uniforme de liceu, cu tot cu numarul ei matricol si bentita alba. Anii disco. Barbati imbracati mai toti ca niste pimps, in costume cu vesta, deschise la culoare, asortate la camasi negre de satin (da, da,Travolta in Saturday Night Fever). Femei care visau la bustiere rosii din dantela si rochii de lurex. Bentite roz, purtate pe frunte si jambiere de aerobic. Pantofi alb. Si roz. Ochi cu cozi negre, de regina a Egiptului, fard de obraz lucios. Gloss de buze cu gust de capsuni. Pantaloni cu pense si cu vipusca. Baieti cu pantofi ciocati si freze boldenesti, fete cu permanent prost si fuste facute din material de plapuma – o, Doamne, acum imi dau seama – cocalari au fost si vor fi forever!
Asa ca nu ma mai mir. De acolo – din vartejul asta de Boney M amestecat cu sedinte utece si cataloage Neckermann combinate cu haine refuzate la export, de la APACA – mi se trage. Si cred ca am scapat ieftin.
2 Comments
N-am stat niciodata sa ma gandesc cu adevarat serios la nebunia asta a hainelor si pantofilor.
La mine s-a declansat cand mi-am dat seama ca vreau sa ies din „uniforma”, sa fiu altfel si prin vestimentatie. .. Si de atunci am tot acumulat…obsesia pantofilor, unii purtati doar o data !!!
Totusi, in ultimul timp, mai ales dupa ce am experimentat calatorii mai lungi sau mai scurte, mi-am dat seama exact ce piese (putine si de calitate) trebuie sa am in dulap si/sau geamantan.
Desi , recunosc, ma atrag in continuare revistele, fashion- show-urile, magazinele, sunt foarte selectiva in alegeri.
Spre asta tind si eu, felicitari ca ai reusit. Cu toate astea, tot imi mai fura ochii cate o ‘zdreanta’ colorata, cu care nu mai stiu ce sa fac a doua zi dupa ce am cumparat-o …