N-am aratat niciodata bine in poze. In fotografiile din scoala primara, toate colegele mele erau apretate, impecabile, cu bentite si pampoane, eu aveam parul vraiste, o soseta cazuta pana spre glezna, niste tenisi dubiosi si o mare julitura in genunchi. In instantaneele de vacanta de mai tarziu, toata lumea e destinsa, zambareata si bronzata – eu am o paloare verzuie si o privire de iepure prins in bataia farurilor. In cele mai reusite imagini, sunt surprinsa la o departare de peste 100 de metri sau am ochii intredeschisi, ca dupa o betie meseriasa. Asa ca pot spune, cu mana pe inima, ca am simtit un mic fior de compasiune fata de oamenii din imaginile de mai jos. Fiorul a fost scurt – o milisecunda, i-au urmat hohote de ras masive, din alea care te descarca de tensiunea si stresul acumulate in ultimii 10 ani de viata.
Daca sunteti indispusi, deprimati, satui de iarna prea lunga, de guvernare, de sef, de soacra sau de viata, in general , va recomand Awkward Family Photos – Spreading the Awkwarness. Oricat de penibil v-ati fi simtit vreodata, veti descoperi ca intotdeauna exista cineva mai penibil, cu o coafura mai nasoala decat a voastra sau cu o idee si mai debila cu privire la ceea ce inseamna o fotografie de familie.
