Mi se parea ca stiu Grecia, ca nu mai pot avea mari surprize, mai ales in ceea ce priveste chestiunea gastronomica. Ei bine, omul cat traieste invata! O vizita in Creta m-a readus la starea de modesta adoratie a acestei bucatarii. Nu doar ca pare sa garanteze o viata lunga si sanatoasa, insa difera consistent de gastronomia Greciei continentale. Poate o fi doar o chestiune de gust personal, insa retetele cretane sunt mai aromate, meniurile mai diverse si mai indraznete, iar ingredientele locale sunt – fara doar si poate – de prima mana.
Ma declar iremediabil indragostita de branza locului, mizithra, ca si de feliile de apaki – muschiul de porc afumat cu salvie si tras usurel la tigaie. Ca e vorba de boureki (un fel de budinca de cartofi, dovlecei si ardei, pregatita cu mizithra si cu multe ierburi), de carnatii picanti cu ierburi si boabe de mustar, de melcii gatiti cu rozmarin ori de foarte feluritele feluri pregatite cu iepure sau cu ied, imi plac toate.
Pana si fatala salata greceasca devine cretana si ia un avans considerabil cu aceeasi mizithra in loc de banala feta, plus ardei iuti murati si bucatele de dakos – un fel de pesmeti deliciosi. Aaaa, era sa uit de marathopita, placinta cu fenicul si de retetele Greek-Jewish: vita cu nuci si puiul cu prune afumate, pregatite ambele in oale groase de ceramica. Vinurile de Creta m-au convertit si ele – sunt usoare, parfumate si seci, asa cum imi place mie sa fie.
Daca peste toate astea ai parte de fabulosul decor al Chaniei si de farmecul unor carciumioare cum sunt Tamam, Portes, To Xani sau Ta Chalkida (cand ajungi pe acolo, sfatul meu este sa va faci rezervare, caci sunt pline seara intreaga) ce ti-ar mai putea lipsi? Va spun eu ce: compania celor doua gratioase doamne (here’s to you, S. & D.!), care m-au insotit si facut ca vacanta mea cretana sa devina cretina si foarte, foarte haioasa.
Nu pot incheia fara a va face promisiunea sa revin cu niste informatii oleaca mai turistice, precum si cu o serie de retete cretane puse in practica de Zana.
