O sa spuneti ca devine un obicei, dar n-am ce-i face: cred ca trec printr-o perioada de revizie generala a propriei garderobe. Si, in acest nobil scop, ma straduiesc sa delimitez si sa pun intr-o perspectiva cat mai limpede acele articole vestimentare fara de care nu as putea functiona si in care sunt dispusa sa investesc.
De la camasa alba, in modul cel mai logic, am ajuns la un alt mare clasic: perechea perfecta de jeans. Sigur, puterea de seductie a acestei piese de imbracaminte nu mai e aceeasi ca altadata – o gasesti acum in toate magazinele, in toate colectiile si in toate sezoanele. Cele si cei de-o varsta cu mine isi amintesc, probabil, cate sacrificii, cate drame si cate intrigi se teseau, inainte de ’89, in jurul unei perechi de blugi. Blugii erau obiect de contrabanda, mijloc de seductie si simbol al statusului sau al decadentei occidentale – depinde de unde te uitai.
In spiritul serioasei documentari, sa vedem de unde a inceput toata nebunia cu aceste izmene. Daca francezii ar insista asupra unei razbunari dupa ridicola istorie cu ‘liberty fries’, cred ca ar putea incepe de aici. Si asta pentru ca ‘jeans’ – cuvantul – vine din limba fraceza. De la bleu de Genes, adica ‘albastru de Genova’. Undeva in secolului al XVIII, denimul a inceput sa fie fabricat in doua locuri de pe planeta : la Nimes, in Franta (de-nim, v-ati prins) si undeva prin India, la Dhunga (de aici o alta denumire populara, dungarees). Pantalonii din denim erau fabricati la Torino si vanduti in toata lumea prin portul de la Genova.
Bun, acum ca am restabilit paternitatea, sa vedem ce contributie au americanii la toata chestiunea. Povestea ar incepe, asa cum va asteptati, cu domnul Levi Strauss si faimosul sau patent pentru capsele alea mici, de cupru, care intaresc cusaturile buzunarelor de la jeans. Dupa minerii californieni, i-au purtat puscariasii si puscasii marini, dar au devenit mainstream abia in anii ’60, cu generatia hippie.
Ca sa ma dau mare, am sa arunc in oala si cateva ‘stiati ca?’ haioase:
– majoritatea fermoarelor de blugi au marcate pe ele literele ‘YKK’. Adica ‘Yoshida Kogyo Kabushikikaisha’ = Yoshida Company Limited. (Va asteptati cumva sa nu intre si japonezii pe firul indigo la un moment dat?)
– dintr-un balot de bumbac se pot fabrica 215 perechi de jeans (Asta suna cam stahanovist – o fi pentru incurajarea lucratorilor de pe plantatiile de bumbac?)
– cea mai scumpa pereche de jeans a costat 60,000 dolari si a fost, se pare, una originala, fabricata de Levi’s cu 115 ani in urma. Perechea a fost vanduta pe Ebay, in 2005. (Nu are swarovski si nu a fost cumparata de cineva care apare in cancan? Ciudat…)
Cred ca, pana aici, am reusit sa va demonstrez ca sunt un cercetator riguros si am cele mai serioase intentii in a gasi perechea de jeans perfecta. Un fleac, doamnelor si domnisoarelor! Aveti domniile-voastre bunavointa si mergeti la donnaida.com. Gasiti acolo o gramada de jeans, in toate culorile, marimile si modelele posibile. Mai gasiti un Denim Diary foarte haios, niste sfaturi pertinente la rubrica Denim Dilemma si o descriere amanuntita a fiecarei croieli in Denim Styles. Din pacate, serviciul Denim Clinic este disponibil doar in magazinele lor de jeans, nu si la tarabele noastre cu blugi contrafacuti.
Photos: commons.wikimedia
