Am decis sa le fac o vizita lui tanti Jeni si Mirunei – nu de alta, dar de atata vreme ne tot aruncam complimente peste net, ca era momentul sa ne si cunoastem! Va invit si pe voi, la o masa cu fettucine cu icre rosii si clafoutis de cirese. Poftiti la Cantina Sociala!
Guest-Star Day: Zâna Eficienței
Ce zi minunată e azi, dragii mei! Este joi doar, nu? Și joi, așa cum ne-am obișnuit, este Guest-Star Day la Cantina Socială! Eiiii, dragilor, azi avem o invitată cu totul și cu totul specială, magică aș putea spune. Avem dovada incontestabilă că zânele există cu adevărat. Cum, nu mă credeți? Priviți, intră în scenăăăă… Zânaaaaa Eficiențeiiiii! Ahh, o adevărată apariție de zână bună din povești, nu-i așa? Strălucitoare, veselă… Iar ovațiiile și aplauzele sunt pe măsură!
Hai să vedem ce ne dezvăluie Zâna despre ea însăși: ” Sunt Smaranda Vornicu. Îmi place să mănânc și îmi place să gătesc. Uneori, îmi place să și scriu despre asta, așa cum am făcut-o, în diferite rânduri, pentru revistele Good Food si La Cucina sau pentru site-ul liternet.ro.”
Totuși, cum a ajuns Smaranda să fie Zâna Eficienței? ” Cred că s-a întâmplat prin toamna lui ’89. Până atunci nu prea avusesem treaba nici cu mormanele de haine înghesuite cu genunchiul prin dulapuri, nici cu sertarele în care se amestecau farduri vechi, cercei desperecheați și sticle de parfum aproape goale. Nu știam cât costă o pâine, nu gătisem – cap-coadă – mai mult de o omletă din două ouă.” , ne povestește Smaranda pe blogul ei. ”… Și atunci, când nu mai speram, când mă împăcasem cu mine, aceea care eram, s-a întâmplat. A venit copilul meu. Probabil că era într-una dintre acele nopti când mă aplecam – nedormită, depășită de evenimente, puțin furioasă, puțin îngrijorată – deasupra patului lui. Răsturnată din existența centrată pe propriile mele aiureli, pe visatul cu ochii deschisi, pe capriciile mele caraghioase. Și lucrurile – toate cele care mi se învârteau în minte, toate cele care mă prindeau din urmă și mă aruncau în corzi – s-au așezat cuminți in cutiuțe apărute de nu știu unde. Și mi-au crescut aripi, subțiri și tremurânde la început, solide și îndemânatice mai târziu. Și m-am trezit ținând în mână o baghetă magică, cu ajutorul căreia ziua de mâine se așezase într-un tipar plicticos de limpede, iar lucrurile cu adevărat importante se separaseră, plutind strălucitoare la suprafața vietii. Uite așa s-a facut de-am ajuns Zână. Și pentru a sărbători acest lucru, a doua zi am făcut o ciorbă de legume, am frecat toate chiuvetele și mi-am desenat o linie subtire cu tuș, pe pleoape.” Frumoase cuvinte,nu-i așa? Să știți că eu îmi fac datoria să vă avertizez înainte să vizitați blogul Zânei: așteptați-vă la cele mai delicioase rețete și la cele mai savuroase poze cu bunătăți. Recunosc pe această cale că de multe ori ”sar gardul” la Zâna Eficienței pentru a mă delecta cu ce e pe acolo… miam-miammm….
Să ne bucurăm așadar astăzi de această super ocazie specială, în care zâna Smaranda ne va delecta cu ceva extraordinar, aici, la Cantina Socială! Iat-o pe invitata noastră intrând în bucătăria Cantinei, însoțită de tanti Jeni, care îi va pune obișnuitul set de întrebâri în timp ce Zâna va prepara bunătățile miraculoase.
Felul principal astăzi se numește ”Fettucine cu icre roșii”. Hmmmm, sună minunat. Invitata noastră le-a ales pentru ca sunt ultrarapide, proaspete și dau oricărei mese un aer sărbătoresc. Pentru un meniu de 4 persoane, Smaranda are nevoie de: 2 ouă fierte , 4 fire de ceapă verde, 150g smântână cu conținut redus de grăsime, 50g icre roșii (de Manciuria sau de păstrăv) – din cele mari și rotunde, nu verișoarele minuscule și industriale, 2 linguri de mărar verde, tocat, 1 lingură suc de lămâie, 500g fettucine.
Mai intai, Smaranda decojeste ouale fierte si le toaca marunt. Apoi curata ceapa verde si renunta la cozi, pastrand mai ales partea alba, pe care o toaca fin.
TJ: ” Zână dragă, ziceai că-ți place să mănânci și îți place să gătești. Ce ne poți spune despre plăcerea de a găti?”
Smaranda: ” Plăcerea de a găti înseamnă cu mult mai mult decât un exercițiu de îndemânare sau reflecție a unui talent înnăscut. De-a lungul timpului, am constatat că acest “hobby” are o calitate paradoxală: te apropie de casă și în același timp te invață să călătorești în întreaga lume. Gătind, aduci în acum și în aici amintiri, locuri, oameni. Papanașii grozavi ai restaurantelor de pe Valea Prahovei, atunci cand erai student. Midiile în sos de vin alb pe care le-ai mâncat într-o toamnă, la Bruxelles. Zacusca de vinete a unei mătuși. Toate se adună în bucataria ta și fac cumva legătura între tot ce ai fost și tot ce vei fi.”
Într-un castron, ea amestecă smântâna, ouăle și ceapa tocată, icrele roșii, mărarul și sucul de lămâie. Asezonează sosul cu piper negru și roșu proaspat măcinat și dă deoparte.
Smaranda continuă: ”… Atunci cand gătești, în jurul tău se adună familie și prieteni iar casa ta prinde, ca prin magie, conturul și lumina unui cămin adevărat. Cu mânecile suflecate, îmbujorat de căldura plitei, ești mai darnic si mai om ca oricând. Chiar și atunci (sau mai ales atunci) când totul se încheie cu un mic dezastru culinar. Mereu curios – în căutare de ingrediente inedite, mereu deschis unor experiențe gastronomice noi, aduci intreg mapamondul în cămara ta. Azi incerci avgolemono – supa greceasca cu pui, ou și lămâie. Mâine, alegi o sticlă de Bardolino, pentru o cină cu paste și carne de vițel. Iar peste o lună, iți impresionezi oaspeții cu niste carnitas mexicane care se topesc in gură. Puțin câte puțin, se construiește jurnalul de bord al acestei călătorii miraculoase, plină de culoare și de arome. Călătorie pe care ai inceput-o,daca îți amintești bine, cu o omleta din două ouă. ”
Smaranda pune apoi fettucinele la fiert, intr-o oală cu multă apă clocotită cu sare. Le lasă să fiarbă vesel până când sunt al dente, le scurge și le pune la loc în oală. Toarnă peste fettucine sosul cu icre roșii, amestecă bine și servește în farfurii adânci, cu câte o crenguță de mărar verde deasupra. Mmmmm… o minunăție dragilor! Au un gust atât de magic! Miam-miammm….
Pentru desert, Smaranda ne propune un desert extraordinar și anume ”Clafoutis”. Desertul ăsta nemaipomenit este o budincă cu fructe (in special cirese), originară din Limousin și Cantal. Smaranda a ales-o pentru că, inevitabil, se apropie luna lui Ciresar. Pentru un clafoutis de 6 – 8 persoane, Smaranda pregătește: 500g cireșe (cu cât mai negre și coapte, cu atât mai bine), cu sâmburi,3 ouă, 3 linguri de zahăr tos (dacă se poate, brun), 15g de zahăr vanilat, 1 praf de sare, 3 linguri de făină, 1 lingură de apă de floare de portocal (opțional), 500 mililitri de lapte, 40 grame de unt, zahăr pudră.
Într-un castron, Smaranda bate energic, cu telul, ouăle, zahărul tos, zahărul vanilat și sarea. Încorporează apoi făina și toarnă apa de floare de portocal împreună cu 1/3 din lapte, pentru a obține o compoziție lisă și omogenă. Apoi adaugă restul de lapte, amestecă și lasă compoziția să se odihnească jumătate de oră.
TJ: ”Frumoase cuvinte, draga noastră Zână! Dar despre plăcerea de a mânca ce ne poți spune?”
Smaranda: ” De ce îmi place să mănânc? Motivele sunt multe și diverse. Unele țin de moștenire. Am crescut într-un amalgam de culturi culinare: oltenească, moldovenească, italienească, franțuzească și – la capitolul adăugiri ulterioare – israeliană, grecească și nemțească. Genetica are partea ei de vină. Bunica din Caracal ar fi căzut in depresie dacă, peste iarnă, cămara nu ar fi fost plină-ochi cu conserve de casă. Cu mama mă intâlneam noaptea în bucătărie, pentru un atac-surpriză asupra borcanului cu dulceață, iar fratelui meu îi smulg și acum secrete de cofetar prin telefon. Tata, copilărit prin Vrancea și Delta Dunării, avea obsesia vânatului și pescăriei, cât despre Piemontul celeilalte bunici, de acolo am primit moștenire o superbă rețeta de pateu, un exemplar din ‘Cuisine Imperiale’ și îndemânare în mânuirea instrumentului numit mezzaluna. ”
Între timp, Smaranda scoate cozile cireșelor, le spală și le lasă să se zvânte. Nu scoate sâmburii, pentru că adaugă mult parfum budincii, însă își va avertiza musafirii asupra prezenței lor. Acum dă drumul cuptorului să se încălzească la 200 grade Celsius și unge cu puțin unt o formă termorezistentă de ceramică sau de sticlă. In forma unsă, Smaranda presară uniform cireșele, apoi toarnă deasupra lor, prin sită, compoziția pregatită mai devreme. Presară deasupra câteva bucățele de unt și gata – merge totul la cuptor pentru 35 – 40 de minute. Atunci când clafoutis-ul are o crustă frumoasă și aurie, Smaranda îl încearcă cu vârful unui cuțit – dacă varful iese curat, budinca e gata. Îl scoate din cuptor și îl lasă să se răceasca. După ce s-a răcorit, îl pudrează cu zahăr pudră și îl servește alături de niște înghețată de vanilie de cea mai buna calitate. Aiiiii.. ce bun eeeee!
” Dacă toate astea nu vi se par suficiente, experiențele personale au adăugat –ramânând în lexiconul adecvat – cireașa de pe tort. Am învățat despre mine, de-a lungul anilor, că nu sunt făcută să mănânc ca să exist. Urăsc dietele și nu le practic. Exist, între multe altele, ca să mănânc bine. O masă bună, savurată în locul și compania potrivită, are pentru mine o complexitate și relevanță similară cu cea a unui concert clasic într-o interpretare de virtuoz. Sunt atâtea lucruri care fac clipa gastronomică plăcută și irepetabilă! ”, încheie Smaranda. Frumoase cuvinte, dragilor! Adevărate vorbe de Zână!
Cum vă ziceam dragilor, e o zi minunată azi… Bunătăți delicioase, atmosferă de excepție, vreme frumoasă… Invitata noastră a pregătit deja totul și vă așteaptă cu bunătățile calde.