Pentru că sigur vor veni, codurile astea portocalii de iarnă. Cu viscol, cu zloată, cu temperaturi năprasnic negative, cu gheţuş de glezne şi coate rupător. Aşa că îmi trebuie, după cum îi plăcea cuiva să spună, un „balton de ştofă”. Dacă stau să mă gândesc la condiţia mea de cucoană zgribulită din fire şi de şofer din Suburbia, un asemenea veştmânt trebuie să îndeplinească o serie de condiţii oarecum contradictorii: să fie călduros, dar nu prea gros; lung, însă nu foarte-foarte; elegant şi, în acelaşi timp, casual; neutru, dar nu tern; în tendinţe şi clasic; să mă facă suplă, dar să mă apere eficient de frig. Simplu de găsit, nu?
Cum lua coana mare Lipscani-ul la picior, aşa am luat şi eu netul la străbătut, în căutarea acestui Graal al preasfintelor mantourilor. Întâi, m-am informat pe site-urile distribuitoare de înţelepciune în ale modei. Cu această ocazie, am aflat că, în iarna asta, se poartă albul (no way! îmi şi imaginez scena cu mine pe trotuar şi un nesimțit trecând în trombă prin băltoaca din faţa mea) şi nişte chestii transparente de plastic (de ce oare? ca să se vadă că eşti vânătă de frig pe dedesubt?). Bine că nu e vorba doar de astea, ci şi despre cele de mai jos, mult mai practice şi mai normale la cap.
Clasicele carouri Prince de Galles şi herringbone
Tare îmi mai plac, cu o singură condiţie: să nu fie un croi prea cuminte, care poate să băbească şi o adolescentă. Linia, oarece detalii sau accesorii isteţe fac tot chichirezul. Interzise basmaua sau fularul pe cap! Ca şi căciula tricotată cu mâinile tale, în perioada în care credeai că un astfel de hobby îţi va calma nervii.
Parkas & pufoase
Ca nişte bomboane rotofioare şi pline de vitamine. Ţi se face cald doar dacă te uiţi la ele. Şi, spre fericirea noastră, a tuturor, cei care le desenează au înţeles că ne trebuie şi modele mai lungi de talie, nu neapărat sport. Bine, unii creatori par să fi fost under the influence atunci când le-au conceput, dar asta e o altă discuţie.
Trenchcoat-like
Nemuritoare! În culori consacrate, însă nu neapărat. Foarte lucrate sau foarte simple, as you like it. Avantajează pe toată lumea, merg cam la orice şi se vor dovedi o investiţie pe termen lung, mai ales dacă vin de la un brand cu ştate vechi în această privinţă.
Blană artificială şi foarte colorată
În toată atmosfera asta cenuşie, cu tot felul de catastrofe naturale şi nu numai, o blană de acest fel e ca o bucăţică de curcubeu în care te poţi cuibări. Nu mai simţi decât moliciune şi căldură, nu mai vezi nici trafic oribil, nici mormane de nămeţi gri. La etatea mea, recunosc că nu aş îndrăzni variantele multicolore, ci aş merge în direcţia monocromă a unui bordeaux, gri albăstrui sau verde sticlă.
Shine!
Luciu de lac, de vinil ori de piele. Negrul domină, însă lasă loc, în unele colecţii, şi unui roşu foarte frumos. Dacă linia e severă, aş spune „da” unor accesorii cât mai feminine, ca să nu semănăm cu nişte motocicliste boşoroage. O combinaţie de piele cu blană sau tricotaj pufos va arăta perfect.
În final, după ce am trecut în revista ce „se poartă”, o mică galerie media cu variantele temperate (ca aspect şi ca preţ) printre care mă tot plimb, nehotărâtă. În speranţa că voi reuşi să mă decid doar la unul dintre ele, până trece iarna asta. Sau nu. 🙂
