Pot sa renunt fara sa clipesc la fripturi, la mezeluri ori la alte forme sub care poate fi consumata carnea de orice fel. Insa nu la asta. Biftecul tartar e singurul lucru care sta intre mine si o virtuoasa cariera de vegetarian. De fiecare data cand am incercat sa ma imaginez in aceasta ipostaza, ideea ca va trebui sa renunt la carnea cruda de vita in amestec cu minunatie de condimente m-a oprit imediat. Nu avea niciun sens, nu as fi reusit.
Saptamana trecuta am vizitat un restaurant relativ nou, cu cronici bunicele pe alte bloguri ori site-uri de specialitate. De cum l-am depistat in meniu, alegerea a devenit usoara: urma sa mananc biftec tartar. Mare deceptie! Biftecul mi-a fost adus la masa gata amestecat, in proportii bizare, lipsit de echilibrul atat de delicat si necesar intre picant si sarat. Orice pasionat dupa tartarul de vita stie ca acesta ti se pregateste la masa, ca ospatarul este obligat sa iti ceara parerea asupra preferintelor: cum il preferati? mai picant, mai putin picant? In plus, este obligatoriu sa vezi cu ochii tai ce ingrediente intra in compozitie si cat de proaspat arata galbenusul de ou. Nu va mai povestesc aici despre cartofii prajiti, care au fost si ei o dezamagire: plini de ulei, excesiv de sarati, taiati in fasii transparente si nicidecum crocante ori pufoase. Ma rog, a doua oara nu ma mai prinde nimeni acolo.
Ingrediente
350 – 400g carne macra de vita, ideal tocata din cutit – nu se intampla insa nicio nenorocire daca cereti macelarului sa o toace in fata voastra
Dupa gust (adaugati treptat in combinatie, ca sa nu aveti surprize):
– cateva linguri de capere sau o combinatie de capere si castraveciori in otet, tocati marunt
– 1 galbenus proaspat
– sare si piper negru, proaspat macinat
– ketchup
– mustar iute (de preferinta Dijon)
– sos Worcestershire
– sos Tabasco
– ceapa tocata (cea mai buna e cea rosie, insa merge si din cea galbena)
Pentru servit:
– cartofi prajiti (optional)
– paine toast, proaspat prajita
– unt (optional)
Unii mai adauga patrunjel verde tocat, putin ulei de masline, ou fiert maruntit ori suc de lamaie. Bourdain si altii includ in reteta 2 fileuri de ansoa maruntite. Eu nu ma omor dupa niciunul dintre ingredientele din urma (in biftecul tartar), asa ca nu le-am pus pe lista.
Pregatirea e simpla – se pune carnea intr-un castron suficient de incapator, se adauga restul de ingrediente si se amesteca bine de tot, cu o furculita, pana cand pasta de carne este omogena. Se serveste pe felii calde de toast, unse cu putin unt – asta, cel putin, este preferinta mea personala. Cartofii prajiti sunt mai putin relevanti.
In final, o constatare pe care nu o fac intaia data cu aceasta ocazie: ce caut eu in restaurante cu preturi exorbitante si bucatari care ma cred cel putin idioata, daca pot manca atat de bine, de proaspat si de rezonabil (din punct de vedere costuri) acasa la mine? Va intreb, poate aveti voi vreo idee. Si sa nu mi-o spuneti pe aia cu spalatul vaselor, ca pentru asta s-au inventat deja masinariile potrivite. 🙂
14 Comments
Pingback: La Zana cea Noua: biftec tartar! | Zâna Eficienţei
ce barbarie de mancare…
dar sunt curios, cum vezi ca e proaspat galbenusu de ou? ca galbenusu e galbenus. nu paine…
Barbarieeeee??? Pitice, esti ultimu’ de la care ma asteptam la asa afront 🙂 da’ ma rog, norocul tau ca se poate si tartar de peste! drept pedeapsa, te pusei in blogroll, na!
si vezi ca m-am mutat, acu’ poti sa updatezi si tu link 🙂
lasa asta, zi-ne cu galbenusu ala. ca dau in icter. tocmai am mancat oo.
unu la mana: te uiti si tu pe cutie, sa vezi cand expira :)). doi la mana: sa fie intact, sa nu se amestece cu albusu’ atunci cand spargi oul, sa fie de un galben cat ma intens si – it kind of goes without saying – sa nu miroasa 🙂
nu se vad mesajele in tot boxu. mestereste la asta.
si azi am facut o omleta cu oua care aveau galbenusul prea rosu pentru un ou din comert. eu doar le miros, nah.
uff! bine ca imi spusesi, acum am vazut si eu. sa le spun la oamenii aia care stiu sa mestereasca 🙂 nah, bug-uri si la mine, ca la casele mari…
N-ai uitat ceva? Carnea aia ramine cruda?
Ca sa vezi daca oul ii proaspa, il pui intr-o oala cu apa. Daca sta orizontal, e foarte proaspat (cel mult o saptamina jumatate). Daca sta vertical, e mai vechi de 3 luni.
Asa cum zice si Catalin, asadar, a propos oua. Se confirma.
Iar carnea, draga Catalin, ramane intr-adevar cruda.
Blumenthal le scufunda in apa in unul dintre show-urile pentru televiziunea britanica: ouale proaspete nu pluteau.
Corect, draga Cartable.:) Si Sanda Marin zice la fel. In plus, depinde si cum stau in apa – daca stau culcate frumos la fund, sunt proaspete. Daca se salta usurel de fund in sus – asa si asa. Iar daca stau vertical, uita de ele!
nu am incercat niciodata cu ingredientele astea,dar nu cred ca mi-ar placea(imi place sa simt cat mai mult gustul carnii). deci, daca vrei sa incerci reteta mea:), te sfatuiesc sa nu mai adaugi nimic in afara de ceapa, capere, sare si piper, si o lingura de ulei de masline amestecata cu una de otet balsamic sau suc de lamaie, si un galbenus(la portie). oricum, m-ai facut sa-mi aduc aminte ca n-am mai mancat de mult.yummiie!
dya, believe you me – se simte din plin gustul carnii crude. insa mi se pare o idee buna aia cu ulei + balsamico – am sa o incerc, multumesc frumos!