Am sa ma prefac ca e vara, poate ca asa imi ridic si moralul si tonusul mental.
Sa zicem ca afara sunt bine spre 30 de grade, iar in gradina miroase a lavanda si a iasomie. Soarele se gandeste ca si-a facut treaba pe ziua respectiva si poate sa se retraga. Chiar si asa, niste greieri obraznici ii dau apropouri, acordandu-si instrumentele prin iarba inalta.
Vinul alb si sec se raceste in frapiera, langa un cos cu piersici abia culese. Desfac fata de masa cadrilata si o intind, cu zvacnet energic. Am facut plaja toata dupa-amiaza si mi-e o foame de lup. Asez farfuriile cele mari de ceramica, servete vesele, tacamuri desperecheate si pahare colorate – mai mari si mai mici. Tai painea:coaja crocanta pocneste sec si se sparge sub cutit, dezvaluind miezul pufos. In castronul albastru, feliile de rosii stralucesc sub picurii uleiului de masline – abia astept sa inmoi un coltuc in sosul cel bun al salatei.
Si acum, suspans – figura grea, muzica tace! – scot din cuptor un fel de placinto-sufleu, cu branza feta, marar si masline. Crusta aurie e semetita si crapata atata cat trebuie. Tai felii zdravene si adulmec deasupra lor, torn vinul in pahare.
Ma asez si inspir adanc: amintiri de vacanta, ramasitele dogorii de peste zi, promisiunea unei nopti racoroase si oboseala placuta a duminicii se aduna toate in aburul parfumat al bucatelor de pe masa. Pofta buna! Vara imaginara placuta!
