Am comis-o iar si tot despre ciocolata e vorba si in acest caz. Un caz limpede de dependenta. Scuza mea ar fi ca – daca suma viciilor este constanta – pot trage de par concluzia ca sunt o persoana extrem de virtuoasa. O Zana, cum ar veni. 🙂 Prajitura asta ‘slab’ nu e deloc slaba, pentru ca are cantitati majore de unt, zahar, ciocolata si smantana. Numele ii vine de la forma asemanatoare unei bucati de pavaj. Asemanarea cu bucata de pavaj se opreste aici, pentru ca prajitura este extrem de cremoasa, pufoasa, satioasa si alte feluri de ‘-oase’.
Ingrediente
225g unt
100g ciocolata neagra, tocata
150ml apa
300g faina
2 lingurite praf de copt
275g zahar brun
150ml smantana
2 oua, batute
1 pumn de stafide aurii, inmuiate cu apa calda si rom
Pentru glazura:
200g ciocolata neagra
6 linguri apa
3 linguri frisca lichida 15% grasime
1 lingura unt, rece
Unge cu putin ulei o tava dreptunghiulara de 20X30cm si tapeteaza fundul cu hartie de copt.
Preincalzeste cuptorul la 190 grade Celsius.
Intr-o craticioara, pune untul, ciocolata tocata impreuna cu apa si incalzeste, amestecand usor, pana cand untul s-a topit si ciocolata s-a dizolvat complet.
Intr-un castron, cerne faina impreuna cu praful de copt, apoi adauga zaharul si amesteca. Toarna amestecul fierbinte de ciocolata in acest castron si bate cu telul, pana cand obtii o compozitie omogena. Adauga acum smantana, apoi ouale batute, stafidele inmuiate, bine stoarse si amesteca bine.
Toarna compozitia in tava si da-o la copt pentru 40-45 minute. Lasa apoi sa se racoreasca in tava si rastoarna pe un gratar, sa se raceasca complet.
Intre timp, poti pregati glazura: topeste ciocolata cu apa intr-o craticioara, la foc mic, adauga frisca si ia de pe foc. Adauga untul rece si amesteca bine. da deoparte, sa se racoreasca putin. Toarna peste prajitura rece si intinde frumos cu o spatula.
Reteta originala – luata din aceasta carte, Chocolate & Baking SuperCookery, nu contine stafide. Pe astea le-am pus eu, de la mine, ca sunt Zana buna. Va doresc o seara frumoasa cu aceasta PREAjitura ciocolatoasa!
21 Comments
Zâna, minunile astea deshidrateaza da la cât se poate saliva. Nici pe masa lui Tante Constance nu se gasesc asemenea fericiri.
musiualexandre, vezi c-ai ghicit: de-aia am scris asa, pe scurt, ca aveam gura uscata. dai un vin bun? 🙂
Mi-e si frica sa mai intru pe aici, ca dau numa de ” droguri”. 😀
pai get high, ce mai stai? ptiu, na ca versez 🙂
Asa e, are dreptate demuazela. Droguri, bine spus. Dure si addictive da’ mie nu mi-e frica.
🙂
vai, cum arata! cu un singur „amendament” pe care il tot repet. din educatia mea franceza, eu am invatat asa: ca ciocolata nu este nicidecum un viciu, ci un privilegiu 😀 mi se pare normal sa te bucuri de el asa cum ai facut-o tu 😉
votez si eu pentru incartiruirea ciocolatei la virtuti si privilegii :D. PREAjitura asta ar putea fi un argument solid 😉
extrem de solid! 🙂
in acest cazi, eu sunt extrem de privilegiata 🙂
Eu nu pot decât să mă bucur că se tot amână planul tău de la începutul anului de a o lăsa mai moale cu glucidele. :-). În rest, aștept ziua când poți downloada nu numai fotografia ci și subiectul fotografiei…
poate ma faceti de-mi deschid cofetarie …. 🙂
Effy – cofetarie cu salaterie, s’il vous plait. Sa poata sa vina si cei vertically challenged. Overweights-ii. In fine, vezi tu ideea.
Altfel, nostim – ca sa zic asha – fenomenul psihologic, prin care faci mai multe prajituri acum, ca te-ai comis sa lashi dulciurile. Asta e. Conditzia umana. Si nu ma refer la romanul lui Malraux.
ehe, ce am eu in plan e departe de a fi o simpla cofetarie . as vrea sa fie un fel de ‘universul femeilor’, unde – sub anumiti termeni si conditii – ii primim si pe unii barbati 🙂
Surori si frati, am senzatia cu unele comentarii ale voastre se pierd intr-un fel de gaura neagra. Pentru ca le primesc pe mobil si , cand intru pe blog de pe laptop, ia-le de unde nu-s! Rog confirmati-mi daca e asa, ca sa fac cercetari mai amanuntite. Mersi!
vezi in spam, ca uneori si mie mi se intampla
m-am uitat, dar nu sunt nici acolo 🙁
Si, te rog, daca nu ai si sali in care se fumeaza, atunci musai o terasa acoperita, cu fotolii si paturele vesel colorate, pentru cucoanele vicioase, ca n-oi fi io singura.
Si da, imi place ideea cu ‘unii barbatzi’. Doar ca tre sa discutam criteriile dupa care.
obligatoriu fumoar, pentru ca si eu fumez ca un turc 🙂 da. vom negocia in mod clar o lista de cerinte pentru admiterea barbatilor 🙂
si un tzarc pentru ponei. care sa fie hraniti cu ciocolati de astea.
bine, cu conditia sa nu devina nervosi si sa dea cu copita din spate 🙂