Tag

unt

Browsing

Am fost un grup restrâns de cetățeni care, la auzirea anunțului „fugiți, vin ploile!”, am decis să facem un grătar de pește, dacă tot urma să stăm în apă până la gât. În apă nu am stat, căci prognoza s-a dovedit eronată pe ici, pe colo, prin locurile esențiale. Așadar, respectivul grătar s-a desfășurat conform precauțiilor curente, în aer liber și soare, cu distanțare corespunzătoare, măsuri de igienă respectate și cu multă voie bună. În afară de peștele care sfârâia plăcut pe grătar, am aruncat într-o oalâ, la repezeală, și niște midii în sos de vin alb. Care mi-au reușit de minune. Mi-am notat mental rețeta improvizată atunci, pe care mă grăbesc să v-o împărtășesc. INGREDIENTE 3 kilograme de midii proaspete4 – 6 fire de ceapă verde mai țeapănă, cu oarecare căpățână, tocată 3 – 4 tulpini de țelină (în funcție de cât sunt de groase) cu tot cu frunze,…

Se pare că, de Dragobete, nu e bine să te cerţi. Nici măcar cu tine însăţi, mai ales atunci când faci nişte prăjiturele ca astea, pline de unt şi de gem. Dar … aceasta este situaţia, dulcele şi cu mine, eu şi cu dulcele… it is a long, long love story! Ingrediente: 340 g Unt superior Covalact de Țară 80% grăsime, la temperatura camerei 120 g zahăr pudră un varf de linguriţă de sare 1 ou mare 1 gălbenuş de la un ou mare 1 linguriţă esenţă de vanilie 300 g făină albă 1 – 2 ceşti de gem de zmeură sau alt gem de culoare roşie Mod de preparare: 1. Preîncălzeşte cuptorul la 180 grade Celsius. 2. Cerne zahărul pudră şi făina, ca să nu aibă cocoloaşe. 3. Bate împreună, cu mixerul, timp de 3 – 4 minute, Untul superior Covalact de Țară 80% grăsime, zahărul şi sarea, până…

Totul a început cu nişte caimac, cumpărat de la Cuţitul de Aur. A continuat cu o laborioasă investigaţie cu privire la reţetele care folosesc acest ingredient: online, offline – prin cărţile de bucate şi pe la prieteni. Aşa am descoperit katmer-ul, un fel de „clătită” umplută, pregătită de obicei cu fistic, prăjită în tigaie ori rumenită în cuptor, care se porţionează şi se serveşte – se pare – la micul dejun. I se mai spune kattama (în kazahă şi în kirghiză), katlama sau gambir, în mongolă. În afară de fistic, în anumite zone din Turcia , katmer-ul este umplut cu mac, în altele, cu tahini. Este pudrat cu zahăr sau acoperit cu melasă de fructe. Cel mai faimos katmer este cel de Gaziantep, oraş din sud estul Anatoliei, de unde vine – firesc – şi cea mai bună baclava. Pentru că fisticul nesărat şi decojit este rara avis în Bucureşti,…

Anul ăsta mă calific la titlul „Master of Precision Shopping for Easter”, pentru că am evaluat meseriaş cantităţile de verdeţuri, brânzeturi şi cărneturi necesare pentru perioada de Paşte. Mai mult decât atât, din ce a mai rămas am reuşit o mulţime de grozăvenii gustoase pentru familie. Me happy cook. Aseară, alături de o salată de vinete cu ceapă şi un castron de ardei capia copţi, am pus plăcinta asta, încropită din telemeaua, chefirul şi mărarul găsite prin frigider. Ingrediente 1 pachet de foi de plăcintă (nu vă spun marca, pentru că ar trebui să folosesc un limbaj neadecvat pentru copiii sub 12 ani – de subţiri erau subţiri, însă ferfeniţă) 75 unt + 3 linguri de lapte + un praf de sare 3 ouă mari + 200ml chefir 400g telemea nouă de oaie 1 legătură de mărar verde, tocată sare, piper negru proaspăt măcinat, fulgi de chili, oregano grecesc uscat…

Nimic nu bate delicioşenia, cremoşenia şi parfumoşenia unui risotto, într-o zi atât de mohorâtă precum aceasta. Mai ales dacă este un risotto cu ciuperci. Înainte de a vă aşeza la masă, puţină informaţie pe burta goala. Poate că ştiaţi, poate că nu, însă orezul a ajuns în Spania şi în Italia datorită invaziei arabe din Evul Mediu. Şi a găsit acolo clima perfectă. Aşadar, orez: bifat! Risotto-ul s-a născut la Milano. Oraşul se afla de vreo 200 de ani sub stăpânire spaniolă şi avea şofran. Spania, orez, şofran – nu sună niciun clopoţel? Paella! Şi, dintr-una într-alta, risotto milanez – cu şofran, evident. Iar de-acolo, toate variaţiunile pe care le întâlnim astăzi pe această temă. Încă din secolul XIV, cărţile de bucate – cum ar fi „Biancomangiare” – includeau reţete pe bază de orez şi făină de orez, pregătite cu lapte, zahăr şi mirodenii, colorate cu şofran sau gălbenuş de…

Spre deosebire de Crăciun, care începe – pe stil nou şi comercial – de prin septembrie şi e încununat de o masă abundentă, veselă şi sclipitoare, Paştele pare de-a dreptul neglijat. Cel puţin din punctul de vedere al felului în care aranjăm masa. Nu străbate nimeni oraşul în lung şi în lat pentru decoraţiuni speciale, nu se convoacă reuniuni de familie pentru alegerea temei coloristice. Pe scurt, ne gândim mai mult la CE vom pune pe masa de Paşte şi mai puţin la CUM va arăta această masă. Pentru că mai sunt câteva zile până atunci, cred că nu ne-ar strica câteva idei, fie ele născute din experienţa mea de gazdă cu repetiţie, fie adunate de prin reviste şi de pe site-uri de specialitate. Iată cum poţi reda mesei de Paşte stropul de magie care i se cuvine: Nu lăsa vesela cea frumoasă, tacâmurile „bune”, paharele de cristal ori feţele…

Sunt un mare fan al prajtutilor cu mere – e suficientă o căutare pe blog şi îţi poţi da seama de acest lucru. Îmi plac în special cele acoperite cu un strat de caramel blond-auriu şi parfumat de combinaţia imbatabilă mere-unt-zahar. După tarte tatin, tort de mere şi alte variaţiuni pe aceeaşi temă, am decis să experimentez cu reţete noi. Am descoperit o reţetă care pare să fi fermecat de-a dreptul lumea bloggerilor culinari din Franţa. Iar ăştia nu sunt oameni care să se lase tulburaţi de orice fel de prăjitură. Ei sunt cei care au denumit-o „prăjitura invizibilă”, pentru că are atâtea mere, încât compoziţia pare pur şi simplu să dispară între ele. După ce am comparat vreo 3 – 4 propuneri, am ajuns la propriile mele concluzii şi iată ce a rezultat: acest tort de mere reinterpretat, cu feliile de fruct suprapuse într-un aluat uşor, acoperit cu ce…

În mod tradiţional, se prepară în tăvi uriaşe de metal, purtate pe cap de vânzătorii ambulanţi din Ierusalim şi din întreg Orientul Mijlociu. Există variante pregătite cu tăieţei de kataif şi altele, mai moderne, care au un blat din firimituri de prăjitură.  Se mănâncă intodeauna călduţă, stropită din abundenţă cu sirop auriu şi parfumat, lângă o ceşcuţă de ceai de mentă sau de cafea pregătită la nisip. Iată, aşadar, eroina acestei postări, kodafa de Ierusalim. Ingrediente 200 – 250g couscous 500ml apă fierbinte 175g unt tăiat cubuleţe 1 ou, bătut un praf de sare 400g brânză ricotta sau brânză de vaci grasă, bine scursă 200g mozzarella, dată de răzătoare sau tocată mărunt coajă rasă de portocală 350 ml miere fire de şofran, de 2 – 3 ori cât apuci între degete un praf de scorţişoară 120ml apă 1 linguriţă apă de flori de portocal sau suc de lămâie 90g miez…

Viata is a bitch, uneori.  Te trezesti dimineata cu un plan din ala bun, solid, cu care nu ti-ar fi rusine sa te prezinti la Judecata de Apoi. Un plan de om organizat, care vrea sa isi bifeze problemele de pe bucket list si sa faca pe toata lumea din jur fericita.   Vine viata sau divinitatea sau cine vreti voi, se uita la planul tau si face atat: „ha!ha!ha!” Asa au decurs lucrurile si in cazul planului meu cu dovleceii.   M-am decis, dupa cum stiti, sa le dau sansa sa fie primadone in meniul zilei. Am vrut sa fac pace cu ei.  Dovleceii  – cap de dovleac! – nu si nu. Cum am gatit trei, s-a mai trezit unul: „alo, doamna, o secunda! ziceati ca s-a terminat cu retetele cu dovlecei for a while?” NOT, vorba lui Borat. Ce poti face in astfel de situatii? Limonada din lamai…