Tag

reteta vegetariana

Browsing

Pentru mine, una dintre bucuriile toamnei este apariția verzei de Bruxelles în coșurile cu legume din magazine. Da, știu, sunt mulți cei care nu se împacă bine cu această cruciferă. Cred însă că rețeta de față mai poate convinge măcar câțiva inamici declarați ai acestei miniaturale verze să îi mai dea o șansă, mai ales în această perioadă când avem nevoie de tot suportul de vitamine și minerale. Nu o să vă plictisesc cu multe date, vă spun doar că este foarte săracă în calorii, bogată în proteine și are un aport consistent de vitamina K, A și C, mangan, fibre și antioxidanți. Ingrediente 500g varză de Bruxelles, spălată bine, curățată de foile exterioare,tăiată în jumătate 1 lingură de pastă miso albă (o găsiți în magazinele online cu produse asiatice) 1 lingură de unt la temperatura camerei, ca să poată fi amestecat ușor cu restul ingredientelor 1 lingură de sirop…

Despre ptitim am mai povestit și alte dăți, în supe de roșii ori într-o altă variantă a acestei salate. Cunoscute și drept couscous israelian, pot fi garnitura perfectă sau un fel principal ușor și sățios. De data asta, le-am gasit la Lidl și m-am gândit imediat să le pun alături de puiul condimentat (va urma), pentru că e o combinație care îmi amintește de zile însorite și calde. În cazul în care nu găsești ptitim, poți pregăti salata aceasta și multe altele cu paste orzo sau risoni.  Oricum, sfatul meu este să ai o punguță – două în cămară, pentru că sunt extrem de versatile, putând juca cu ușurință și în liga pastelor, dar și în cea a orezului (chiar și într-un pseudo-risotto sau pilaf). De notat și faptul că salata asta e perfectă pentru perioadele de post ori pentru vegetarieni. Ingrediente Pentru salată 1 lingură unt fără sare 1…

Stătea pe blatul din bucătărie și se uita la mine. De vreo două săptămâni, de când îl adusesem acasă, într-un puseu de entuziasm al zilelor de toamnă încă însorită și caldă. El se uita la mine și eu la el.  Din când în când, îl verificam.  Părea OK. Uitam de el o vreme. Asta pâna acum vreo două zile, când m-am decis să îi fac felul. Nu se mai putea așa, chestia asta dura de prea mult timp. Așa că l-am tăiat bucăți și l-am băgat în cuptor. După cum puteți vedea în rețeta care urmează. Ingrediente un dovleac de plăcintă de vreo 900g – 1 kg 5 ardei capia 2 linguri ulei de măsline 1 linguriță chimion pulbere 1 linguriță coriandru pulbere 1 linguriță scorțișoară pulbere 1/2 linguriță ghimbir pulbere coriandru proaspăt, tocat sare și piper negru, dupa gust 300ml iaurt gras 2 căței de usturoi, curățați și tocați…

De ani buni, duceam dorul unei mâncări pe care bunică-mea o pregătea vara – puteam să simt gustul dulceag al verzei noi, răcoarea mărarului proaspăt, sosul bogat în arome şi uşor picant. După o tură de forţă în Piaţa Basilescu, acum ceva vreme, m-am ales cu o varză frumoasă şi cu o legătură zdravănă de verdeţuri, aşa că nu mai aveam niciun fel de scuză să nu mă pun pe treabă. Am dat o raită online, să văd dacă regăsesc reţeta aşa cum mi-o aminteam, însă nu am descoperit-o. Aşa că mi-am pus memoria (câtă mai am) la contribuţie şi iată ce a rezultat. Ingrediente 2 linguri ulei de măsline 1 varză dulce (nouă) nu prea mare 1 ceapă zdravănă, tocată 1 ardei gras, curăţat şi tăiat fâşii 2 morcovi, curăţaţi şi daţi pe răzătoare 1 ardei iute roşu, curăţat de cotor, fibre şi seminţe, tocat 2 tije de ţelină,…

Dintr-o confuzie de eroare, cum ar spune anumiţi posesori de doctorate, m-am trezit cu o varză chinezească, numită şi Napa cabbage, în frigider. După cum puteţi observa din mai multe postări ale acestui blog, în frigiderul meu (în special în sertarul pentru legume), se întâmplă lucruri bizare, asupra cărora pare că nu am niciun control. Aşa este. Respectivul sertar este teritoriu al misterelor, vă jur. Acolo apar şi de acolo dispar tot felul de vegetale cu care nu am nimic de-a face. Mai puţin faptul că nu îmi fac listă atunci când merg la cumpărături. Şi iată una dintre urmările dramatice ale acestui obicei deplorabil: varză chinezească. Pusă în faţa evidenţei şi pătrunsă de fiorul responsabilităţii civice (voi ştiţi câte tone de mâncare aruncăm, anual, la gunoi? nici eu, dar prea multe), am decis să nu ignor, aşa cum fac de obicei, existenţa respectivei crucifere, ci să mi-o asum. Şi…

Eeeei, şi cum frunzăream eu internetul, ca să aflu ce e bine să mănânce omul cu piciorul rupt, ce îmi văd ochii? Mai multe surse avizate susţineau că respectivului om tare bine i-ar face o dietă cu multă sfeclă roşie. Care sfeclă este, întâmplător, una dintre rădăcinoasele mele favorite. Aşadar, am purces la o selecţie rapidă de posibile reţete şi am pregătit această minunăţie. Simplă şi rapidă, aşa cum deja ştiţi că îmi place. Iată ce şi cum. Ingrediente 3 bucăţi sfeclă roşie potrivite, bine spălate şi frecate, să se ducă orice urmă de pământ (eu le-am mai lăsat cam jumătate de oră în apă rece, ca să fiu sigură) 1 cutie de 400g cu boabe de năut, scurse de zeamă şi bine limpezite sub jet de apă rece 1 lingură de za’atar (de la Mega) 1 lingură de sumac (de la Mega) 1 lingură de chimion pulbere 4 linguri ulei de…

În dimineaţa asta, devreme, când am deschis fereastra şi m-a lovit în faţă simunul, am cam înţeles ce ne aşteaptă. O zi de langoare şi de târâială de colo -colo, în speranţa că vine ea, răcoarea, mai pe seară şi ne salvează. Asta, bineînţeles, dacă nu suntem în fericită situaţie că un volum însemnat de apă, stătător sau curgător, să se afle la îndemână, ca să ne mai redea energia şi poftă de viaţă. Şi cum cui pe cui se scoate, mi-am zis că un ceva spicy şi colorat nu are cum să mai strice. În plus, la reţeta asta, arunci ingredientele în cratiţă şi fugi din bucătărie până când e gata. Ingrediente 1 conopidă de circa 1kg, spălată şi desfăcută în bucheţele 1 bucată de ghimbir cam de-un deget, tocată cât mai mărunt 6 linguri de ulei vegetal 2 linguriţe fulgi de chilli 2 linguri seminţe de chimion 2…

Postarea asta va începe cu o chestiune a cărei singură legătură cu mâncare este verbul „a roade”. Dinţolog fiind, păduri cutreieram … pardon, asta e din alt text, eminescian… însă treaba cu dinţologia e aproape la fel de îndepărtată pentru mine ca şi copilăria. Pentru că altfel nu îmi explic cum de am uitat că şi pisoii îşi schimbă dinţii. Şi rod. Tot ce prind. Şi muşcă. Tot ce prind. Sub asediul continuu al pisicii Spice, a cărei ţintă preferată sunt pentru astfel de leisure activities, dar şi sub ameninţarea unui puseu de meteo – apăsare acută, pe bază de precipitaţii, m-am ascuns în bucătărie. Şi am produs ceva care sper să joace rolul de anti-dans al ploii: o supă de vară cu dovlecei şi roşii. Ca să îmi închipui şi eu cum va fi viaţa după ce îi cresc pisicii dinţii definitivi şi vine, tot definitiv, căldura. Ingrediente 2…

Am mâncat, pentru prima oară, salata asta undeva pe culmile cretane de lângă Kissamos, la Taverna Meltemi (vom povesti altă dată, pe îndelete, despre ea). Era o căldură cumplită, cred că temperatura sărise binişor de 35 de grade Celsius, eram bătuţi în cap de soare, înfometaţi şi însetaţi după o zi de excursie şi de plajă pe nisipul roz de la Elafonisi – altă minune cretană despre care trebuie neapărat să mai vorbim. După multă apă plată, a urmat un pahar de vin alb uşor, cum sunt vinurile bune cretane şi minunea asta de salată – cu un sos cremos de muştar şi miere, cu măr verde, proaspăt şi crocant, cu avocado cremos şi puţină ţelină. Ce să mai discutăm – o grozavie! De atunci, mi-am tot repetat că ar trebui să o reproduc, însă scleroza lucrează, neabătută. Acum câteva zile, la o cină la care mi se părea că…