În mod tradiţional, se prepară în tăvi uriaşe de metal, purtate pe cap de vânzătorii ambulanţi din Ierusalim şi din întreg Orientul Mijlociu. Există variante pregătite cu tăieţei de kataif şi altele, mai moderne, care au un blat din firimituri de prăjitură. Se mănâncă intodeauna călduţă, stropită din abundenţă cu sirop auriu şi parfumat, lângă o ceşcuţă de ceai de mentă sau de cafea pregătită la nisip. Iată, aşadar, eroina acestei postări, kodafa de Ierusalim. Ingrediente 200 – 250g couscous 500ml apă fierbinte 175g unt tăiat cubuleţe 1 ou, bătut un praf de sare 400g brânză ricotta sau brânză de vaci grasă, bine scursă 200g mozzarella, dată de răzătoare sau tocată mărunt coajă rasă de portocală 350 ml miere fire de şofran, de 2 – 3 ori cât apuci între degete un praf de scorţişoară 120ml apă 1 linguriţă apă de flori de portocal sau suc de lămâie 90g miez…
Azi am avut un fel de revelatie. Pe la ora 8:30 a diminetii ma aflam intr-o institutie culturala bucuresteana, nu spui care, pentru o repetitie. Nu, nu particip la ‘Romanii au talent’ si nici nu m-am inscris la cercul de teatru pentru amatori. Era, sa zicem , o chestiune de business. Orisicum, era ora cand omul vine la lucru intr-o zi de marti si se apuca – cu un grad variabil de entuziasm – de treaba. Cum patrulam eu pe coridor, aud – de dincolo de usa inchisa a unei sali de repetitii – un pian. Cineva canta, cu mare daruire, o piesa clasica. La pian. Asta e ‘slujba’ persoanei respective – sa se scoale de dimineata si sa se apuce de cantat la pian. Ce parere aveti de asta? Pe mine m-a pus pe ganduri. Hmm. Nota mentala: should give some thought about choices I make in life.…
Ieri mi-a fost lene. Extrem de lene. O lene din aia lesinatoare, care te trage irezistibil catre perna de puf. M-am luptat cu lenea asta precum Fat Frumos cu Balauru’. Am smucit-o de mana si am scos-o in gradina, sa greblam iarba moarta si sa legam niste cataratoare pe ziduri. S-a razbunat pe mine cu basici de toata frumusetea in palma. Cum stateam eu in gradina, sprijinita in grebla precum ciobanasu’ din faimoasele tablouri de pe peretii camerelor de hotel, cu ochii in soare si cu paru’ jumulit de vantul ala turbat, am inceput sa imi zic in gand o doina de jale. Jalea se referea la frigiderul meu. ‘Maiculitza mea, / Astazi ce-om manca/De ne-om satura ?/Ca prin racitor/Nu-i nici un oscior/Nici un puisor/Fript la rotisor./N-avem nici salata/De-abia semanata/N-avem nici cartof/Of si iara of!’ Cam asa suna doina mea de jale. La cumparaturi era exclus sa ma duc -…
Azi vroiam sa fac – IAR – piept de pui la gratar. Am luat casoleta si am asezat-o pe blatul din bucatarie . M-am uitat la pui, puiul s-a uitat la mine. Dar nu mi-a spus nimic. Atunci m-am enervat si am dat intr-o razmerita de colesterol si calorii cum nu s-a mai vazut demult la domiciliu. Unt, smantana, ou, faina, prajeala – you name it, I did it. Si a iesit o finete de blancheta de pui. Ingrediente 800g piept de pui (cam 3 bucati) taiat in cuburi 50g unt 1 fir de praz – doar partea alba si verde deschis, taiata rondele 3 morcovi potriviti, curatati si taiati bastonase 2 tulpini de telina, tocate 3 pahare de apa 1 pahar de vin alb sec (eu aveam un soave italienesc) 1 cub supa de gaina 1 cub supa de legume 2 linguri faina alba cernuta cateva fire de sofran…