Se pare că, de Dragobete, nu e bine să te cerţi. Nici măcar cu tine însăţi, mai ales atunci când faci nişte prăjiturele ca astea, pline de unt şi de gem. Dar … aceasta este situaţia, dulcele şi cu mine, eu şi cu dulcele… it is a long, long love story! Ingrediente: 340 g Unt superior Covalact de Țară 80% grăsime, la temperatura camerei 120 g zahăr pudră un varf de linguriţă de sare 1 ou mare 1 gălbenuş de la un ou mare 1 linguriţă esenţă de vanilie 300 g făină albă 1 – 2 ceşti de gem de zmeură sau alt gem de culoare roşie Mod de preparare: 1. Preîncălzeşte cuptorul la 180 grade Celsius. 2. Cerne zahărul pudră şi făina, ca să nu aibă cocoloaşe. 3. Bate împreună, cu mixerul, timp de 3 – 4 minute, Untul superior Covalact de Țară 80% grăsime, zahărul şi sarea, până…
Am tot felul de amintiri legate de prune. Dulceaţa de prune a bunicii mele, cu miez cărnos de fruct şi pieliţă parfumată, răsucită în siropul de culoarea nestematelor. Găluştele cu prune, tăvălite în pesmet auriu, mâncate fierbinţi, pe nerăsuflate, direct din castronul alb de porţelan. Pandişpanul cu rânduri soldăţeşti de fructe şi pulbere de zahăr deasupra. Prunele ascuţite de Anghelestii Vrancei, aruncate de-a valma în butoaie, fermentând dulceag, apoi decantându-se în alambicul fascinant, către picătura de ţuică aromată. Compotul de prune al Coanei Mari, turnat în bol potrivit de cristal, apoi uitat, în vârtejul sclerozei, pe servanta din sufragerie, pentru a deveni capcană veşnică a muştelor şi albinelor. Nobilele şi rotundele Reine Claude, masacrate pe româneşte în renglote, desfăcute în jumătăţi zemoase şi umplute cu miez de nucă. Prunele uscate, lipicoase şi medicamentoase, în săculeţul lor, pe rafturile din cămară. E sezonul lor, al prunelor. Aşadar, ce altceva mai potrivit…
Prima reţetă de spumă de căpşune pe care am postat-o datează de prin 2010 şi se afla – bine conservata – pe blogul Simonei Tache. E reţeta clasică românească, cea cu albuşuri de ou şi zahăr. Cea pe care au pregătit-o şi continuă să o pregătească toate mamele, bunicile şi soacrele din România. Va să zică, standardul de aur în domeniu. Pentru că am cumpărat căpşunele nou apărute cu lăcomie şi nu voiam (încă) să fac dulceaţă, a trebuit să improvizez rapid câteva deşerturi de sfârşit de săptămână. Primul e light, nu prea dulce, însă păstrează toată aroma şi parfumul fructelor. Ingrediente (pentru 7 – 8 porţii) 350g căpşuni, spălate şi tăiate în bucăţele 250g brânză ricotta 300g iaurt grecesc gras 3 albuşuri 5 linguri zahăr tos 3 linguri zahăr pudră coajă rasă de lămâie Mod de preparare 1. Într-un robot de bucătărie, mixează împreună căpşunele, brânza ricotta, 3 linguri…
Sunt un mare fan al prajtutilor cu mere – e suficientă o căutare pe blog şi îţi poţi da seama de acest lucru. Îmi plac în special cele acoperite cu un strat de caramel blond-auriu şi parfumat de combinaţia imbatabilă mere-unt-zahar. După tarte tatin, tort de mere şi alte variaţiuni pe aceeaşi temă, am decis să experimentez cu reţete noi. Am descoperit o reţetă care pare să fi fermecat de-a dreptul lumea bloggerilor culinari din Franţa. Iar ăştia nu sunt oameni care să se lase tulburaţi de orice fel de prăjitură. Ei sunt cei care au denumit-o „prăjitura invizibilă”, pentru că are atâtea mere, încât compoziţia pare pur şi simplu să dispară între ele. După ce am comparat vreo 3 – 4 propuneri, am ajuns la propriile mele concluzii şi iată ce a rezultat: acest tort de mere reinterpretat, cu feliile de fruct suprapuse într-un aluat uşor, acoperit cu ce…
Zic:’Ia sa fac eu un ravani! Da’ nu tot pe ala de’l facui mai deunazi. Sa fiu eu fata desteapta si sa sun un prieten.’ Pun mana pe telefon. Sun. Imi raspunde E., grecoaica cu ochi verzi si cu motan negru, dat naibii, pe nume Sofoklis. Grecoaica, petrecareata, ce sa va spun – ca nu era nici ora 12 si era intr-un loc unde se auzeau lautari pe fundal. Tip la ea: – Alo! – Alo, cine sunteti? – Io sunt, draga, te sun cu o urgenta. As face un ravani si vreau reteta ta. – Stai sa ti-o dau pe-aia de-o face soacra-mea. Si-mi dicteaza o reteta telegrafica, cu mult gris, mult unt si multe oua. Dupa ce inchid, stau eu si ma scarpin in crestet, ma tot uit la reteta si parca nu imi vine a crede. Nu tu faina, nu tu praf de copt, nu tu lapte.…