Nu stiu ce m-o fi apucat intr-o sambata lesinatoare de vara romaneasca – sa fi fost chemarea de sirena a prietenelor care veneau la masa, sa fi fost placerea de a demonstra ce smechera sunt in bucatarie – ca am facut un platou sushi.
Cu sushi-ul asta, treaba nu e foarte complicata la nivel practic, dar e data naibii la nivel teoretic. Nu degeaba e un fel de mancare japonez. Sunt atatea tipuri de sushi, ca te apuca durerile de cap – nigirisushi (un fel de galusca de orez peste care se pune wasabi si un topping – de obicei peste sau fructe de mare), makisushi (cel invelit, ca si al meu, in foile de alga numite nori si umplut cu diverse), oshisushi (specialitate din Osaka, pentru care se foloseste o forma speciala, in care se preseaza ingredientele), inarisushi (un fel de gogoasa de tofu prajit, umpluta cu orez), chirashisushi (un sushi asa, mai dezordonat 🙂 ), naresushi (sushi cu peste, fermentat timp de 6 luni).
Va ajunge? Nu? Uite ca mai am! Cu toate ca pare japonez get-beget, sushi-ul a ajuns in Japonia, din China, abia pe la anul 700. Inainte de asta, era mai degraba o metoda de a conserva pestele cu ajutorul procesului de fermentare a orezului – in vase speciale, se asezau straturi – straturi de peste, sare si orez. Pana nu demult, unui itamae (bucatar specializat in sushi) ii erau necesari zece ani pentru a invata meserie. Astazi, datorita cererii crescute de astfel de profesionisti in intreaga lume, stagiul este de numai doi ani. Ministerul Agriculturii din Japonia are chiar o comisie speciala, care dezbate modul in care sushi-ul si alte preparate traditionale sunt gatite si servite in alte tari si si-ar dori sa impuna unele standarde, cum ar fi cantitatea de wasabi care se pune in fiecare bucata de sushi. Japonezi, deh! Si – ciudatenia ciudateniilor – cei mai tari itamae ii fac un masaj pe cinste caracatitei (inca vii) pe care urmeaza sa o foloseasca la sushi! 🙂
Si acum la treaba! Uite ce va trebuie pentru un platou de sushi precum cel din imagini:
Ingrediente
1 pachet de nori (alga crescuta in ferme, uscata si taiata in foi de fix 18 X 21cm)
1 sticla de otet de orez (n-o veti folosi pe toata, va mai ramane si pt alta data)
cam 300g orez pentru sushi (eu am folosit din cel de la Shan Shi)
1 tub de wasabi, un fel de hrean japonez
cozi de ceapa verde, taiate julienne (in fasii subtiri)
somon afumat, taiat in fasii
castravete, curatat de coaja si taiat in betisoare
o omleta dintr-un ou, taiata fasii subtiri
sare
zahar
sos de soia
ghimbir murat
covoras din bambus, pentru rularea sushi-ului
Mai intai si mai intai, figura grea, muzica tace: pregatirea orezului pentru sushi. Pune orezul intr-o strecuratoare si spala-l sub jet de apa rece, cam 20 de minute, pana cand apa care curge din el e aproape limpede. Scurge bine de tot orezul – unii il lasa chiar sa se usuce complet inainte de a-l fierbe, pas moi!
Pune orezul intr-o craticioara, acopera-l cu apa si … la fiert cu el, cam 20 de minute, sub capac, la foc potrivit. La final, cand orezul e fiert, lasa capacul pe cratita timp de inca 15 minute.
Intinde orezul pe un platou sau tava de lemn / plastic – nu metal! – in strat de vreo cativa centimetri. Acum pregateste sushi-zu – amestecul de otet de orez, sare si zahar – cam 4 linguri de otet de orez, 1 lingura de zahar, 1/2 lingurita sare – amestecate intr-o craticioara, date in clocot si lasate deoparte sa se raceasca.
Toarna sushi-zu peste orezul de pe platou si amesteca usor cu o spatula, sa se omogenizeze, fara a strivi boabele de orez.
Acum asambleaza sushi-ul. Aseaza o foaie de nori, cu fata lucioasa in jos, pe covorasul de bambus. Pune orez pe foaie si intinde-l bine, intr-un strat uniform, lasand liber cam un centimetru la marginea de sus. Intinde o dunga subtire de wasabi (atentie, e foarte iute!) de-a latul orezului, de la o latura la cealalta a foii de nori. Peste dunga asta de wasabi, aseaza fasii de ceapa verde, somon afumat, omleta si castravete. Trage foaia de nori la marginea dinspre tine a covorasului de bambus. Ruleaza sushi-ul dinspre tine, cu ajutorul covorasului. Cand ruloul de sushi e inchis (cu marginea fara orez), preseaza-l in covoras, ca sa capete o forma patratoasa. Cu un cutit foarte ascutit, taie ruloul in circa 6 bucati egale. Aseaza pe un platou. Repeta cu alte foi de nori, pana cand ai terminat orezul.
Serveste sushi-ul cu sos de soia amestecat cu putin otet de orez, impreuna cu wasabi si felioare de ghimbir murat.
12 Comments
arata grozav dar pare sa coste foarte mult. bambus, alge, otzet de orez? wasabi, e un desfrau.
eu luam orezul si aruncam un pui in el si iesea un pilaf. pam, pam.
ok, nu e cel mai cheap fel de mancare, insa face toti banii, te asigur. cat despre pilaful ala, pe mine nu m-ai nimerit! nu urasc nimic mai mult decat puiul in mancare gatita. pam, pam.
Esti fantastica!
ei, sa nu exageram! 🙂 sunt mancacioasa si de aici pleaca totul – nevoia invata pe om! 🙂
Treaba cu sushi este ca daca nu esti de meserie dureaza mai mult sa-l faci decit sa-l papi. Asa ca de obicei optez pentru sashimi unde profit mai mult de peste si mai putin de orez 🙂
ai dreptate, insa maki arata extrem de bine in farfurie. si mai e o problema – pestele proaspat, ala pentru sushi, nu e foarte la indemana in Romania, unde majoritatea pestelui proaspat a fost congelat, apoi decongelat…
Zano, daca aveam dubii, acum nu mai am. Esti o artista!! Aplauze prelungite!
in chestiunea precisa a sushi-ului, probabil ca sunt un fel de chior in tara orbilor. pun pariu ca un japonez (civil, nici macar bucatar) ar face apoplexie vazand lipsa de precizie si amatorismul exuberant de care dau dovada. multumesc oricum!
Buuuun! Eu pun si avocado, taiat betisoare 🙂
Data viitoare pun si omleta, nu stiam.
Saru’mana zano!
Corect si avocado, eu n-am avut 🙂
si de unde iei ,ma rog, toate minunile astea de ingrediente? wasbi, etc?
megaimage, carrefour, real – au cam peste tot la sectiunea aia cu specialitati ‘exotice’.