Author

Smaranda Vornicu

Browsing

Hai ca nu v-am injurat! Sa vorbim in basca, daca in romana nu ne mai putem intelege.  ‘Dupa toate probabilitatile, sunt slabe sanse’, zicea asta-seara o fufa televizata.  ‘Datorita deoarece’, adauga alta.  Va sa zica, in basca, unde ni se si rupe cu entuziasm si voiosie de limba materna. Pintxos de Jamon y Vinagreta, direct de la restaurantul La Cepa, din San Sebastian – niste tartine cu jamon serrano, peste care pui un fel de zacusca nefiarta si foarte picanta. Iac-asa: Ingrediente Pentru tartine 8 felii de bagheta taraneasca, badijonate cu un strop de ulei de masline si prajite sub grill sau pe plita 8 felii de jamon serrano Pentru ‘vinagreta’ 1 ceapa potrivita, curatata si taiata in bucati mari 1 rosie maricica, curatata de cotor, taiata in bucati mari 1/2 ardei gras galben curatat de seminte si fibre 1/2 ardei gras rosu curatat de seminte si fibre 1/2 ardei…

Cu cateva zile inainte de a pleca in vacanta, am primit un cadou.  Fetele de la Shake Advertising au nimerit la fix cu cosuletul pe care mi l-au expediat: noua pasta de dinti Sensodyne ProSmalt, impreuna cu apa de gura aferenta si o nemaipomenit de moale periuta de dinti. Plus diferite ‘accesorii’ menite sa ma ajute la testarea noii paste Sensodyne, care protejeaza dintii de eroziunea acida si ajuta la remineralizarea acestuia smaltului. Zic ca au nimerit la fix pentru ca sufar din copilarie de o data naibii de sensibilitate, care nu ma lasa sa mananc si eu ca tot omul o galeata de inghetata ori sa beau ceva rece, de la gheata.  De-asta sunt si mare fan Sensodyne. In plus, cadoul asta mi-a trezit toate nostalgiile posibile in legatura cu defuncta mea cariera de doctor de dinti.  Ehehe, unde sunt zilele studentiei, cand mi-am dat seama ca eu sunt…

Am o problema cu cantarul.  Sau are el o problema cu mine.  Am senzatia ca face tot felul de figuri cand pasesc pe el.  Mai intai, se preface politicos si isi ingaduie sa afiseze pe display un ‘Hello!’ din varful buzelor.  Dupa care – va jur – am senzatia ca ofteaza  apasat, ca si cum s-ar fi urcat pe el o turma de elefanti. Imi aduce aminte de o intamplare de pe vremuri, de la Costinesti.  Ii mai tineti minte pe nenea aia care stateau pe faleza cu un cantar si iti luau 50 de bani ca sa te deprimi afland cat ai pus pe tine in vacanta? Ei bine, un astfel de nene era prins tare intr-o conversatie cu vecinul de la taraba cu pasarele fluieratoare din lut pictat.  Si cum statea omul de vorba, vine o turista cam redegista de fel si cam babana de statura.  Neavand ea…

Mi se parea ca stiu Grecia, ca nu mai pot avea mari surprize, mai ales in ceea ce priveste chestiunea gastronomica.  Ei bine, omul cat traieste invata! O vizita in Creta m-a readus la starea de modesta adoratie a acestei bucatarii.  Nu doar ca pare sa garanteze o viata lunga si sanatoasa, insa difera consistent de gastronomia Greciei continentale.  Poate o fi doar o chestiune de gust personal, insa retetele cretane sunt mai aromate, meniurile mai diverse si mai indraznete, iar ingredientele locale sunt – fara doar si poate – de prima mana. Ma declar iremediabil indragostita de branza locului, mizithra, ca si de feliile de apaki – muschiul de porc afumat cu salvie si tras usurel la tigaie.  Ca e vorba de boureki (un fel de budinca de cartofi, dovlecei si ardei, pregatita cu mizithra si cu multe ierburi),  de carnatii picanti cu ierburi si boabe de mustar, de…

Ca sa scriu postarea asta, m-am intrerupt exact la momentul culminant al filmului la care ma uitam.  Atunci cand Neha se impusca in cap, ca sa ii puna bete in roate Domnului Rajput, personajul negativ.  Domnul Rajput e un geniu malefic, cu toate ca are o frumoasa barba alba, de intelept distins.  El il tine ostatic pe fratele Nehai, micutul Rahul.  Si asta pentru ca ea sa ii supravegheze pe cei trei orbi care au fost antrenati, contra vointei lor, sa jefuiasca o banca in miezul zilei. OK, recunosc: am capatat o oarecare dependenta de filmele indiene.  Ma intrebati daca m-am tampit? Nici vorba.  Sunt pur si simplu fascinata de candoarea lor.  Asa o incredere orbeasca si nezdruncinata in faptul ca binele va invinge nu mi-a mai fost dat sa vad de multa vreme.  Inclinatia de a izbucni in cantece si dansuri de grup in cele mai neasteptate (si uneori…

Mie – la intoarcerea din vacanta si pe niste calduri infernale – nu imi arde de gatit.  As putea trai cu branza telemea si rosii de gradina pe toata durata caniculei.  Plus niste ciocolata buna, evident.  Din fericire, nu sunt singura pe lume.  Apartinatorilor mei le e foame.  Zilnic.  De trei ori pe zi.  Indiferent de temperaturile exterioare.   Si, de aceea, Zana voastra trebuie sa se foloseasca de viclesuguri si tertipuri, de scurtaturi si de volte indemanatice, pentru a imbina utilul cu placutul.  Un exemplu de cameleonism gastronomic desavarsit este si ciorba asta de fasole facuta pe genunchi.  Sper sa fie de ajutor si altor gospodine si gospodini supusi zilnic torturii mentale exercitate prin faimoasa replica ‘Si noi ce mancam azi?’ Ingrediente 2 linguri ulei 2 cepe noi, potrivite, tocate marunt 2 morcovi taiati cubulete 2 radacini de patrunjel, taiate cubulete 1 pastrarnac taiat cubulete 1 ardei capia, taiat…

Am plecat. Ca in fiecare an, Grecia.  Am mancat, am inotat, am dormit, am zacut, iar am mancat. Iar am dormit.  Intre timp, am cautat semnele crizei grecesti.  Le-am gasit: anemice.  Cate un bon fiscal pe ici, pe colo, cate o pravalie ori o benzinarie inchisa, ceva mai multe panouri pentru vanzari de case si terenuri.  Cam atat.  In rest, sirtaki la greu. De la distanta, mi se parea mai grava situatia cu Cruduta molestata de Costea decat criza greceasca.  Despre ailalta criza romaneasca nu mai spun – am ignorat-o, ca sa nu imi stric digestia de boa constrictor. Serviciile grecesti, cum le stiam.  De cele mai multe ori excelente, cateodata rizibile. Exemplul 1 Resort de 4 stele, pe coasta de vest a Greciei.  Rezervor defect la closet, susurand non-stop.  Sunat receptie, cerut instalator reparat defectiune.  Da, da, vine imediat! Asteptat ore.  24 ore.  Insomnie pe fond de izvorakis.  Sunat…

In cinstea alegerilor din Grecia – cu rezultatul lor care ma face sa sper ca voi avea o vacanta cat de cat normala – am decis sa fac o musaca.  Asta este si asa o mancare cu dichis si chichirez, daramite atunci cand o pregatesti pentru un familion in care: a.  unii nu vor bechamel; b.  altii vor bechamel; c. ingredientele pentru bechamel (va sa zica untul ala despre care nimeni nu stie cum s-a volatilizat din frigider) sunt incomplete; d.  aia care nu vor bechamel vor totusi ca musacaua lor sa aiba deasupra o crusta aurie, asemanatoare cu a alorlalti care vor bechamel. Uf! Va ajunge? Noroc ca aici avem de-a face cu Zana Eficientei si nu cu o Tinker Bell oarecare.  Asadar, va prezint doua retete intr-una singura – va las pe voi sa alegeti care si cum va place. Ingrediente 2 vinete babane, taiate felii de vreun…

Atunci cand revii din Suburbia Romaneasca, se produc – simultan – mai multe fenomene. In primul rand, te porti ca un salbatic disperat in magazinele cu mancare.  Din cauza ca, pentru o lunga perioada de timp, ti-ai facut cumparaturile doar in hypermarket-uri, tot ce vezi prin magazinele de dimensiuni normale si prin piata ti se pare nemaivazut, extraordinar.  Asa s-a facut ca m-am ales cu niste branza de vaci (pe care nu o mancanca nimeni din familie) plus niste branza de vaci cu aroma de vanilie si stafide (pe care, once again, nu o mananca nimeni din familie). O alta consecinta a revenirii pe nava-mama este si faptul ca tot ce cumperi, cumperi in cantitati industriale.  Explicabil, dupa ce ti-ai petrecut cea mai recenta perioada a vietii urcandu-te in masina si pentru ca ai uitat sa cumperi un kil de lapte sau o paine.  Asa se face ca, saptamana trecuta,…

Oh, la joie! Oh, le grand bonheur! Se intampla in Bucuresti.  Prin piete si pe stradute discrete.  Uitasem cum e sa faci astfel de descoperiri. Mai intai, am descoperit Tartelier.  Pret de o secunda, m-am gandit chiar – la modul cel mai egoist – daca sa va povestesc micul meu secret.  Insa o cunoasteti deja pe Zana: habar n-are sa pastreze o taina de felul asta si in plus, are o mare slabiciune pentru dulciuri si pentru prietenii ei.  Vinerea trecuta, pe o straduta linistita, am realizat ca pasiunile pot fi transferate in realitate.  Niste oameni tineri au decis ca vor sa faca paine buna.  Si quiche-uri.  Si tarte. Cu toate ca majoritatea bunatatilor astora sunt rezervate cu ceva timp inainte, am reusit sa pun gheara pe o paine campagne, niste financiers cu zmeura si niste biscuiti geniali, cu oatmeal si merisoare.  Eu atata va spun: faceti-va neaparat drum pana la…