Author

Smaranda Vornicu

Browsing

Tonul rosu nu se numara printre preferintele mele culinare.  In stare gatita, pentru ca in stare cruda e no.1, in combinatia sashimi cu sos de soia si mirin (otet de orez), plus ghimbir murat si wasabi.  Nu mai stiu cum si de ce, insa reteta de mai jos mi-a facut cu ochiul si am incercat-o. Ton marinat cu susan Taie tonul in bucati de marimea unui steak de vita potrivit. Intr-un castron, amesteca 4 linguri zdravene de sos de soia si 2 linguri de miere.  Pune bucatile de ton in aceasta marinata si lasa la rece minimum jumatate de ora. Intre timp, intr-o tigaie mica si bine incinsa, prajeste iute 2 – 3 linguri de seminte de susan – atentie! au un mare talent sa sara prin toata bucataria, daca le lasi nesupravegheate chiar si o secunda. Incinge bine o tigaie-grill mare, de preferinta cu teflon. Scoate bucatile de ton din marinata…

N-am aratat niciodata bine in poze.  In fotografiile din scoala primara, toate colegele mele erau apretate, impecabile, cu bentite si pampoane, eu aveam parul vraiste, o soseta cazuta pana spre glezna, niste tenisi dubiosi si o mare julitura in genunchi.  In instantaneele de vacanta de mai tarziu, toata lumea e destinsa, zambareata si bronzata – eu am o paloare verzuie si o privire de iepure prins in bataia farurilor.  In cele mai reusite imagini, sunt surprinsa la o departare de peste 100 de metri sau am ochii intredeschisi, ca dupa o betie meseriasa. Asa ca pot spune, cu mana pe inima, ca am simtit un mic fior de compasiune fata de oamenii din imaginile de mai jos.  Fiorul a fost scurt – o milisecunda, i-au urmat hohote de ras masive, din alea care te descarca de tensiunea si stresul acumulate in ultimii 10 ani de viata. Daca sunteti indispusi, deprimati,…

Ce alt articol vestimentar s-ar putea lauda ca te poate scoate din orice criza? Cunoasteti, desigur, momentul matinal, cand stai ca fraiera – cu ochii carpiti de somn si cu periuta de dinti intr-o mana – si privesti in dulapul cu haine. Cu ce naiba ma imbrac eu azi? Binecunoscutul moment este urmat de atacul de panica definit de specialisti cu sintaxa ‘ nu-am-nimic-cu-care-sa-ma imbrac’, dar asta e alta poveste. Asadar, care e piesa care te poate scoate, precum pocnitul din degete al hipnotizatorului, din toate belelele? Ce-ai zice de o camasa alba, superba, imaculata, proaspata? Ei, nu-i asa ca ti se pare ca a rasarit soarele? Cu jeans, mocasini din piele si un blazer pentru o tinuta casual, cu un pencil skirt si o centura lata pentru o prezentare importanta la birou, sub o vesta colorata – oricare ar fi combinatia pe care o cauti, camasa alba isi gaseste…

Cu cele din urma resurse de avant culinar pe 2010, am pregatit aperitivul asta colorat si foarte, foarte yummy.  Nu stiu daca mai aveti timp si energie pentru a-l testa in noaptea de Revelion, insa mi se pare ca poate fi un start colorat si interesant pentru anul care vine. Ingrediente 15 oua bine fierte 1 sfecla rosie mica, cruda, fara coaja, taiata  in cubulete 1 salota sau 1 ceapa rosie tocata marunt 1 foaie de dafin 3 cani de apa 1 lingurita de zahar 1/2 lingurita sare 1 cana de otet de vin alb 1 lingurita de chimen macinat 5 – 6 linguri zdravene de maioneza 2 linguri mustar rustic (din cel cu boabe) 1  – 2 lingurite patrunjel verde tocat Intr-o oala, pune la fiert apa impreuna cu: otetul, foaia de dafin, zaharul, sarea, ceapa tocata si sfecla rosie.  Lasa sa fiarba cam 20 de minute, pana cand…

Nu stiu cum se potrivi, insa ma pregateam sa inghit vreo 3 pastile de digestie + 2 suplimente cu vitamine chiar in momentul in care am inceput sa citesc acest articol, ‘Deadly Medicine’ din Vanity Fair.  Cum am dat de cuvintele ‘Iasi’, ‘Romania’, ‘studii clinice’ am dat inainte cu cititu’ si le-am lasat naibii de pilule. Si am citit si am tot citit, pana m-a luat ameteala.  In parte din cauza continutului si in parte pentru ca (iar) am uitat sa imi pun bicicletele adecvate pe nas.  Ca suntem intr-o tara bananiera, in care – vorba astora de la Vanity Fair – ‘conflict of interests’ rimeaza cu ‘business as usual’ nu m-am mirat.  Nici faptul ca suntem cam pe locul al patrulea in lume – dupa China, India si Rusia la productia de cobai pentru testarea de medicamente noi (si imprevizibile in efectele lor secundare si adverse) nu m-a lasat…

Meteorologic, stam putin mai bine.  Un varf de soare si-a facut aparitia fugara pe firmament, precum Angelina Jolie & clanul prin fata obiectivelor fotografice de la Venetia.  A disparut prea repede, lasand burlanele si stresinile sa curga nesfarsit.  Nu e frig afara si o speranta timida, ca un frison, ne strabate.  Vine primavara? Oare?  Pe bune? Ca sa ne incalzim putin si sa anticipam placerile gastronomice ale anotimpului urmator, am ales o reteta de quiche.  Cea de astazi e cu sparanghel si bacon, insa asta nu inseamna ca ingrediente astea nu pot fi inlocuite cu alte combinatii: mazare si cuburi de sunca, fasole verde si sunca, praz si bacon.  Branzeturile folosite pot fi si ele altele – in loc de cascaval poti folosi, simple sau amestecate in proportii variate, branzeturi cu mucegai, parmezan, feta sau branza de capra. Ingrediente 1 foaie de foietaj pentru placinta (eu folosesc vico) 1 legatura…

Cum stateam noi pe aici si ne faceam de treaba cu diverse retete si discutii despre mancare frumoasa, mancare sanatoasa, mancare rapida, ma apuca asa o neliniste de umblat pe net.  Umblu eu voioasa ce umblu, imi bag putin nasul ici, ma mai hahai putin pe tema femeilor care vor sa slabeasca dincoace si, la un moment dat, ma impiedic de ceva. Cand ma uit, ce sa vezi, cea mai dezgustatoare si peste poate colectie de poze cu alimente, intitulata pe fata This Is Why You’re Fat.   Grasime pura, mie in suta, fratilor, din aia care curge pe la coltul gurii si se sleieste curgand.  Zahar cat sa vrei sa uiti sa-ti indulcesti cafeaua cu zaharina pentru tot restul vietii.  N-am rezistat mai mult de doua pagini si am inteles de ce natia aia mare sufera de obezitate morbida la nivel epidemic. Am cedat nervos la Bacon Bar (bara de ciocolata umpluta cu…

Dupa doua oale de sarmale, tot atatea piftii, un castron de salata a la russe, un cozonac si o tava de tiramisu, crezusem ca intram in anemica pauza care ne desparte de marea destrabalare de Anul Nou.  Imi pregateam in cap o dieta de detox pentru aceste cateva zile.  Cand colo, ninge.  Am facut focul in soba si ma gandesc serios daca sa trec la regimul cu clorofila sau sa raman pe combustibil porcin, stropit cu tuica fiarta, pana pe 3 ianuarie.  Cat ma gandesc eu, luati cateva poze cu brad, sa pastram spiritul sarbatorii. Maine – mai multe foto din gradina, evident.

Nu o voi lungi prea mult cu introducerea, pentru ca astazi avem treaba multa.  Avem doua retete de cozonac cu variatiuni, in functie de preferinte si dotare tehnica. Si mai avem cateva reguli de baza, pentru orice mester de cozonaci: 01.  Toate, dar toate, dar toate ingredientele trebuie sa fie la temperatura camerei. 02.  Cozonacul e lucru delicat si capricios  – rezultatele pot depinde de lucruri aparent minore, cum ar fi calitatea fainii ori procentul de apa din unt, asa ca pastreaza-ti mintea alerta si fii gata sa mai ajustezi din cantitati, pentru a obtine un aluat elastic, omogen, usor si parfumat. 03.  In al treilea, in al doilea si in primul rand, temperatura din bucatarie trebuie sa fie placuta si constanta, mai ales pe timpul cresterii aluatului.  Gandeste-te la aluatul asta ca la un copil mic si predispus la raceli si fereste-l, ca o buna mama romanca, de curenti…