Pentru tine alcătuieşte-mă din cioburi fumurii de gheaţă, chiar urcă-mi şi trupul la Cercul Polar si vei vedea, iubitule, ce grabnic se invata c-a mă goni din tine e greu, e in zadar. ascunde-mă în grele carafe de cristal si ţine mâna, apăsat, pe gura lor – tot vei simţi mirosul tandru şi carnal ce se ridică printre degete, uşor. acoperă-mi şi sufletul sub grele ţesături, sub lacăte închide-mi privirea şi cuvântul, oricum s-ar aduna, din magice frânturi, iubirea mea în juru-ţi, cât lumea şi pământul. (din volumul „Se plâng de mine îngerii”)
